sâmbătă, aprilie 18, 2009

cerculetze de fum

Eram in tren. Acum cativa ani. Cred ca in 2006. Stiu ca inca nu intrase in vigoare legea 349/2002 - In tren nu se mai fumeaza!!!!!!. Oamenii inca stateau linistiti pe coridorul lung, tragand cu sete din tigare, uitandu-se la fumul scos de gura lor pacatoasa ca la un remediu pentru frustrari sau ca la o solutie la zecile de probleme care le franjurau existenta.
Su eu stateam pe coridor, dar nu ca sa fumez, ci ca sa ma uit pe geam. Cand merg cu trenul imi place la nebunie sa privesc pe geam. Nu vreau sa discut cu nimeni, ci doar sa ma uit pe fereastra. Imi dau prin sita gandurile astfel. Si devin foarte foarte inspirata. Am impulsuri revolutionare, simt ca pot munta muntii din loc. Ma simt shentrul tuturor lucrurilor vii si nevii.
La u moment dat, un cap cretz, intunecat de copil de 11 ani apare pe coridor. Nu e tigan, are fata alba, ochii mari, caprui, aproape inteligenti. Vine si ma-sa langa el. Nu stiu ce-i spune, el zice da, nu stiu ce-i spune copilul maica-si, si ea zice da. Zambesc amandoi, apoi femeia dispare in compartiment. Dragut copil.
Imi intorc privirea la gamul meu, ma mai uit un pic cum alearga case, copaci, stapli, gunoaie, cate-o barza, ogoare, oameni pierduti, iar gunoaie. Imi intorc iar privirea la copil. El, cu o tigara in mana, in fata geamului deschis, priveste la fuga de afara ingandurat. Baga tigarea in mana, trage cu patos, cu pasiune si scoate apoi cerculete de fum. Rotocoale de fum perfecte, unele mai mici, unele mai mari, alea mai mici trec prin alea mai mari. Ma uit prostita. La copil. Ce copil?

Niciun comentariu: