duminică, noiembrie 29, 2009

Primul fum...


Natalie Imbruglia- Smoke
Vezi mai multe video din Muzica

...si al doilea

Primul fum...si al doilea

Nu pusesem niciodata gura pe tigara. Nu am fost tentata, desi imi placea ideea de a fuma. De fapt imi placea atitudinea pe care tigara ti-o dadea in momentul in care duceai bricheta la capatul ei, cu capul usor aplecat intr-o parte, trageai fumul pana in fundu plamanului, iar apoi ridicai incet capul in sus, cu ochii inchisi, ca apoi sa ii deschizi usor in timp ce fumul iti aluneaca unduios, aproape lasciv printre buze.... Asta era imaginea pe care eu o aveam in minte in momentul in care vorbeam de o tigara. Asa mi-ar fi placut mie sa arat daca, prin absurd, as fi pus gura pe tutun.
A venit si momentul ala....Eram intr-a 8-a. Craciunul venise. Iar ritualul trebuia musai respectat: cat mai multi colegi de clasa mergeam pe la "profi" sa le cantam un Dom Dom sa-naltam prost spre afon cu efecte dezastuoase asupra aparatului auditiv. Evident, extinzand, plimarea ajungea sa tina pana pe la 12-1 noaptea caci ne viziztam si unul pe celalalt spre "bucuria" netarmuita a parintilor.
Cel mai mare eveniment in acele seri era evident, betia juvenila. Un pahar de vin la fete, inca 2 de tuica la baieti, si veselia era in toi. Fireasca, animalica, pura.
Urma sa ajungem la casa mea. De obicei la mine ajuneam penultima oara, caci asa era traseul. Casa mea nu e tocmai in zona centrala a targului, si "la periferie", unde-s numa case, cele mai multe cu caini, matze, gaini si curci. La mine nu sunt oratanii, toata familia a avut un fel de oroare de ouatoarele pisaloage si proaste....
Si iata-ne pe drumul spre casa mea....mergem pe Mihai Eminescu ca apoi sa facem la a treia, stanga, pe Stefan....In drum, baietii opresc la non-stop...cumpara ceva...dar ce? Ies baietanii, mai mergem in sus pe Mihai Eminescu, cand isi scot tigarile (Kent nu stiu de care, luate la bucata). Le aprind. Si incep sa poshteasca. Prima tigara...apoi a doua....si ajunge scarnavia si la mine. Iau tigareta in mana, ma uit la ea, nestiind ce sa fac. Liviu se uita la mine, zambind in coltul gurii: daca nu iei esti tocilara!
O Doamne, ce jignire ar fi asta....sa traiesc mai departe cu eticheta asta trantita in frunte atat de brusc. Bine, nu am de ales, o duc usor la gura. Iau rapid un fum si imdiat il si arunc.
Asta e tot?
Trage in piept, ce faci?
A...e cu schepsis...Mai iau un fum, putin, ca asa imi zice Liviu si trag in piept. Nu ma inec cum m-as fi asteptat, simt un gust ciudat, arunc fumul, vad norisorul! Am fumat. Si celelalte fete repeta apoi figura.

Nu am ramas eu foarte lamurita de cum sta treaba cu acest fumat. Ce efect are, ce senzatie? Nu mi-am dat seama de nimic. Asa ca, decid cu D si K ca e cazul sa mai incercam noi o data. Dar cand, cum, ce facem cu parintii?
Gasim strategia: de Revelion vom sta la mine. Ai mei vor fi plecati. Adica vom fi singure cateva ore bune. Am un balcon sus, unde vom sta ca sa nu o comitem in interorul casei, ca sa puta apoi a tigara, crescand riscul de a fi prinse facand cel mai nedemn lucru cu putinta.
Bine, strategia fiind pusa la punct, in seara de Revelion mergem si intram in non-stop. Toate trei cu capetele plecate, rusinate, stiind ca facem ceva grav si demn de toata jena. Spun incet: 6 tigari EL EM. CUM?, ma intreaba vanzatoarea. 6 TIGARI EL EM! A, LeMe, vrei sa spui...Da, da, doamna, zic eu incercand sa par sigura pe mine, dar rosie toata in obraji si cu buzele tremurandu-mi.
Am luat marfa. Asteptam sa plece ai mei...ei pleaca. Vine momentul. Luam "marfa" pe balcon, unde iesim imbracate bine ca nu e acoperit. Luam o scrumiera si o foaie A4 in care vom pune mucurile. Aprindem trei tigarete EL EM. Initial pufaim toate. Pe urma dam sa mergem la nivelul urmator: tragem fum in adancul plamanilor. Ne inecam. Toate. Tusim de ne sar ochii din cap. Suntem rosii la fata. Nedumerite. Parca ne arde pieptul si capul si tot. Fumam cu chiu si vai 3 tigarete, una de fiecare....gust aiurea-n gura, o zecime o pufaim, o zecime o tragem cumva in piept iar restul se fumeaza de la vant.
Afara ningea linistit, artificiile se vedeau undeva in zare, iar Titi latra nervos de la petardele aruncate din cand in cand de catre un pulifrica pe strada in vremea aia prea putin luminata...

In infernul cizmelor....si nu numai

Revin la unele dintre subiectele mele preferate, cizmele....Pot sa mentionez doua raiuri pe pamant pentru mine dintre cele 10.....Deichmann si Mini Prix.
In Mini Prix nu reusesc sa imi cumpar niciodata haine...pentru ca sunt atat de inghesuite, puse peste tot, pe jos, pe sus, in stanga, in dreapta...nu sunt un om rabdator, asa ca trec printre umerase aruncand o singura privire. Rareori ma opresc sa pun mana pe material, sa analizez modelul. De obicei arunc Privirea, daca vad sclipirea ma arunc ca hiena asupra ei, daca nu, nu...trec linistita mai departe, de obicei enervata de vreo tanti care trece si ea impingandu-se in mine sau agatandu-se de geanta mea mare.
Ei bine, in coltul cu papuci, pentru mine situatiunea se schimba cu 180 de grade. Adica desi e un talmes-balmes mai mare ca la haine, femeile stand la panda cu ochii jucausi mai ceva ca crocodilul cand vede o capra band apa din balta lui, devin rabdatoare. Imi perd vremea luand fiecare papuc in mana, mangaindu-l, vorbindu-i, ascultand ce spune, daca spune ceva, mirosindu-l... Ma uit in stanga si dreapta, cu ochii usor stransi, ca si cand as fi un spion strashnic intr-o misiune si mai strashnica. Sunt pregatita oricand sa ma arunc, sa dau din coate, sa ma cert cu vanzatoarele care te toaca la cap cum toaca cutitul unui bucatar cu maini dibace prazu....
In aventura mea am luat-o si pe Mihaela, pentru ca dintr-un motiv sau altu avea nevoie de cizme. Solide, inalte, fara toc, ca ea nu e pitzi.
Si iat-o venind pe Mihaela in Mini Prix, ca o floare, agale, in magazinul mare si aglomerat si ticsit de vrute si nevrute. Initial priveste in stanga si dreapta nelinistita, oarecum neincrezatoare ca acolo ar fi un bun loc pentru a gasi ceva pe placul ei. Toalele nu o impresioneaza, ea nu pune mana pe nimic, nu magaie niciun material, nu vorbeste cu nicio rochita.
O conduc de mana in Coltul....la fel de neincrezatoare Mihaela mea. Dar are o tresarire. O sclipire ii apare in ochi. Ca atunci cand ai o pofta nedefinita, nu stii ce vrei/ce nu vrei dar vezi acel ceva - sa spunem o supa cremoasa din rosii proaspete, cu putin piper si crutoane - si stii pe loc ca ea iti va satisface pofta!
Mihaela vede cizmele....negre, inalte, din piele....se apuca sa probeze. Eu nu mai vreau papuci, o las pe ea sa se chinuiasca. Ma plimb si eu in spatiul ala destul de mic....Vanzatoarea se uita la mine: dupa ce ati probat, puneti incaltamintea la loc! (rostit pe o tonalitate mult mai inalta decat limita admisa). Bine doamna, eu ma uit doar, ce ai cu mine? Dupa 5 secunde o aud iar, ii zicea Mihaelei: dupa ce incercati incaltamintea sa o puneti la loc! Acelasi ton. Dupa alte 10 secunde iar...si iar...Devin iritata, ma enerveaza papagalii....Apoi o cucoana cu pretenul, stand ca un catelus dupa curuletul ei destul de voluminos ( dar nu era urata femeia, ci chiar placuta, bruneta, unghii unse cu lac). Pretenul foarte nedumerit de ce se petrece, cum se petrece si cand va da Cel De Sus ca muierea lui sa gaseasca PAPUCII! Victorie! Femeia se arunca ca hiena spre niste cizme rosii, inalte, dar totusi prea rosii pentru retina mea destul de sensibila in genere...Numarul 37. Prea mici! Barbatul se dezumfla. (Ma uit spre Mihaela, foarte concentrata asupra a trei perechi de cizmoaie....ea se decide mai greu asa..). Femeia gaseste insa un 38! Dar e doar O cizma rosie! Unde e A DOUA cizma rosie?
Vanzatoarea devine blanda, o compatimeste, nu stie unde e cizma...Se arunca si cu mai multa valtoare in grupul de cliente, strigand obsesiv: Va rog sa puneti incaltamintea la loc!!!....
Femeia cauta prin magazin...nu doar in coltul papucilor, ci peste tot in magazin. E dezamagita, are privire iscoditoare si Puma din ea a iesit la suprafata 100%. Uite o Puma, a, si o Leoaica, a, si Hiena in capat acolo, aproape de casa....
Puma mea vede o fata cu o cizma rosie in mana. Auzi, ala e un 38? spune destul de senin femeia, cu o voce calma, nepotrivita cu Puma care iesise din ea. Cealalta prinsa cu matza in sac se intuneca la fata. Norul e deasupra ei. Ii intinde cizma cu mana tremurand, si zice un biet: da.....sugrumat de furie si frustrare. Se intoarce spre raft tremurand si umflandu-si puternic narile. Puma mea e triumfatare. Masculul pumei spune, in gand un "Multumesc Doamne, in sfarsit...".
Eu ma intorc la Mihaela. Ea inca probeaza. Iar o aud pe vanzatoare tipand: Va rog sa puneti la loc....Ma uit la ea si bag un NTZ agresiv. Nu zice nimic. Iese Puma din mine, dar a mea nu e ca cealalta cu cizme rosii, e agresiva si sfasie prada.
Se hotaraste Mihaela....Merge spre casa...Da! Da banii, si o taiem. Am intarziat cu 15 minute la intalnirea cu Oana, da ne intelege ea, ca stie cum e...
A doua zi, Mihaela imi spune la telefon cu voce de Puma: Mi s-au dezlipit cizmele....Cu privirea pierduta, las usor telefonul din mana....Raiul meu a devenit infern. Si jungla o biata poiana...

sâmbătă, noiembrie 28, 2009

Capcaunul Ciupercar III

Capcaunul se trezeste...Casa e goala. Langa el sta lungit Ţepuş, fiara cu trei capete. Doua capete motaie, doar unul e treaz, cu urechile ciulite. Capcaunul se ridica in picioare, se uita buimac in jurul lui. Casa primarului, acum goala, e mare si aerisista, miroase a busuioc si a curatenie. Capcaunul incepe sa se plimbe prin casa, curios, cu ochii beliti, cu sprancenele ridicate. Si-a tras pantalonii si a inchis prohabul. Se uita prin geamul inalt din camera, prin care se revarsa lumina din belsug, lumina calda, blanda, aurie. In curte sta trufas calul inaripat, si scruteaza cu privirea curtea larga. Mai da din copita si sufla nervos pe nas cand gainile ii trec nepasatoare pe sub picioare.
Aici va sta Capcaunul in Valea Seaca....oricum nimeni nu mai poate cuteza a-l da afara. Satenii, obisnuiti cu linistea lor, sunt prea tematori pentru a-l infrunta. Iar Capcaunul stie asta, caci nu degeaba s-a aciuat aici si nu in alta parte.

luni, noiembrie 23, 2009

Fantoma se spala pe dinti

Cred ca unul dintre obiectele de care sunt dependenta este, dupa ochelarii mei de vedere, periuta de dinti. Cand mai raman la case straine si nu am periuta de dinti la mine, e o adevarata tragedie....ori imi iau alta sau, daca e prea spontan totul, ma spal cu dejtul si pasta tanjind cu ochii in lacrimi dupa periuta uitata si abandonata pentru o noapte in borcanasul din baia noastra portocalie.
Imi iubesc periutele de dinti, colorate, indraznete si cu perii tari.
De data asta periuta mea era rosie cu 5% verde, de la Oral-B, cu cap flexibil. Dinti albi, zambet strashnic numai bun de admirat. Orice pasta folosesti, daca periuta nu e inteligenta, asta e...s-a dus totul dracului. A mea, Oral-B, era cea mai inteligenta.
Intr-o dimineata insa o simt uda. Ma uit nedumerita la fata mea din oglinda, cu spranceana dreapta ridicata sus de tot, scarpinandu-ma in cap cu mana dreapta. De ce e uda? Cine mi-a folosit periuta? Dar n-avea cine. Fetele sunt cu periutele lor total diferite de ale mele, fantome nu sunt din cate stiu iar George, pretenul nostru imaginar a disparut pentru o vreme din peisaj.
Si atunci? E, poate ma spal a doua oara in dimineata asta si nu stiu, ca la cat de ametita sunt uneori, nimic nu ar fi neobisnuit.
Peste doua seri se repeta schema. Si mai nedumerita, incep sa cred ca exista o fantoma malefica in baie care vrea sa-mi profaneze Oral-B-ul.Dar tac, nu zic nimic. Poate chier sunt eu nebuna.
O noua dimineata. Ma uit in borcanel. Periuta nu e! Adica mi-a disparut periuta! Cum se poate, eu nu-mi ratacesc asa de usor lucrurile! O sun pe Corne, caci tocmai fusese fratele ei in Bucuresti si il cazasem vreo trei nopti: Stefan mi-a luat periuta! Ba nu, ca el o avea pe a lui, pusa in borseta speciala, pe care nu a scos-o din camera. Si atunci? SI ATUNCI? Ma uit pe raftulet...asa....din greseala, in procesul meu de aruncat priviri buimace. Pe raftul lui Kerancita sta periuta mea lungita, lasata acolo intr-o pozitie nedemna de o periuta de dinti. Fac ochii mari, mi se umfla narile, si las belet lu Kerancita, sa-l citeasca cand se trezeste: nu-mi mai lua periuta! Si plec in treaba mea...
In taxi, pe cand injuram in sinea mea ca ce mama ma-si e asa un trafic, o sa ajung la pulivara....ma suna Kerancita....E periuta mea! Nu avea un ton suparat, dar era ferm, iar convingerea ei ca ce spune e un incontestabil adevar era majora, resimtindu-se acut prin telefon. Nu, draga, e periuta mea!
Ba nu, imi explica ea, ca am fost in Mega Image si mi-am luat periuta noua, de la oral-B....si nu e decat o periuta de la Oral-B in casa asta....Nu, nu Kerancita, a mea e de la Oral-B si e rosie! o am de ceva vreme....nu ma poti convinge...Si Kerancita are o revelatie, parca ea cumparase ceva de culoare albastra....
Exista un moment in viata unui om cand isi imparte periuta de dinti....din dragoste. Si mai exista un moment in viata unui om cand isi imparte periuta ca de! Asa a fost dat sa fie!
Va salut si aveti grija la periute...

miercuri, noiembrie 11, 2009

cu portocala mecanica, laptele nu mai are acelasi gust

Frica pura, frica azi, frica ieri...

In uikend vine D la mine. Cu stickul pregatit. Are un film, super film, pe locul doi in topuri (nu m-a lamurit care topuri). Paranormal activity. Actori necunoscuti, habar n-am de cine regizat....
Bine, ma pun in pat, langa D....Ea il mai vazuse o data. Deci eram oarecum in dezavantaj. Il vad, imi place, desi nu m-a pus prea tare in miscare. Un horror bunicel. Mai soft decat REC. Ma duc la somn.
A doua noapte....ma var in pat. Inchid lumina. Inchid teveul - numa cacaturi. Trebuie sa ma trezesc la 6 dimineata - de cosmar! - sa o iau inapoi spre capitala. Niciodata nu mi-e frica de intuneric. Acum dau sa inchid ochii. Inchid ochii. Dau sa intru in visare. Imi apare un inceput de vis...un loc pe undeva, eu pe acolo agitata...Deodata apare fata din filmul de groaza. Ala de pe stick-ul lui D. Revad o scena. Cum entitatea malefica o trage de picior jos din pat. Piciorul meu e in afara plapumii. Mi-l strecor repede la adapost. Deschid ochii, imi scutur capul. Incepe sa mi-o ia la galop inima. Iar. Respir adanc, expir. Bag capalaul in perna, trag plapuma peste cap. Inchid ochii.. Astept visul. Ce vis? Ca o vad pe eroina din film cum se ridica din pat. Din somn. Iubitul doarme. E posedata de entitatea malefica. Se uita la el pierduta. Apoi rade ca proasta, sadic, ireal. Nu-mi place imaginea, nu asta e visul meu. Ma ridic. Inima alearga. Inspir expir. Mai incerc o data. Var capul cu putere in perna, iar inchid ochii si spun: dormi o data in pula mea! Sunt nervoasa ca injur. La naiba, iar apare fata. Doarme langa iubit. Entitatea malefica e inregistrata pe camera video. E ca un vanticel care umla cearsaful cu care se acopera fata. S-a pitit langa ea. Gata, sar din pat. Sunt Speriata, nici macar nu mai injur in sinea mea. Deschid teveul. Inima sare din piept. Las doar o liniuta din volum, numa cat sa aud un murmur si sa simt lumina. Sa simt, da, ca ma intorc cu spatele la teve si inchid ochii. Adorm, atipesc, visez ceva fara rost, ma trezesc, inima e in galop, iar atipesc, iar proiectez o situatiune ciudata iar ma trezesc si simt ca inima o ia din loc. E de la teveu? Ma tem sa-l inchid. Mai repet schema atipit-trezit de vreo 2 ori dupa care inchid dracia dracului. Mi-e atat de somn incat sunt ametita. Imi cade capul. La dracu de entitate malefica. Adorm....

Timeti minte Tween Peaks-ul? Serialul...Il tineti minte pe BOB? Cu parul lung si alb si ranjet de Michiduta. M-a bantuit ani de zile. Aveam impresia in fiecare noapte ca va iesi de sub pat. Il visam. Chiar si cu ochii deschisi. Intr-o dimineata bunica m-a lasat singura in casa. A plecat sa faca piata. M-a cuprins panica. Trebuia sa-mi mananc omleta. Am ramas in bucatarie, langa omleta, si asteptam sa apara din cealalta camera BOB. Am inceput sa plang. Omleta se racea. Trebuia sa vina. Ma simteam urmarita. Nu reuseam sa ma misc de pe scaun. Blocata de spaima. Stana de piatra. Omleta se racise de tot. Asa m-a gasit bunica. Plansa, flamanda si mai proasta decat ma lasase.
Mi-am luat cafteala, ca de ce nu am mancat? Da ei nu stiau, ca BOB urma sa vina...

Lucruri interzise

Inghetata
Si iata-ma-s cu ochii mari, privind-o pe fetita bruneta cum linge inghetata. E o inghetata mare, in cornet, e verde si cu motz rasucit. Mi se face gura apa. Un baietel blond tocmai merge la nenea Tzapoi (are un butic de ala la geam) si ii cere o inghetata la vafa. De cacao, rece, rece, numai buna de lins. Pupilele mi se dilata, inghit in sec. Ma duc la bunica sa ii cer bani de inghetata, ca nu mai pot de pofta. Imi da ea acolo monezile si eu fug cu sufletul la gura la nenea Tzapoi. Ii dau banutzii si el imi intinde vafa plina cu inghetata de cacao. Nu miroase, imi pun limba pe ea, niciun gust. Are un strat subtire subtire de gheata desupra si de asta. Dar incep sa simt deliciul, cum recele se transforma in dulce. Un dulce nu prea dulce ci numai bun, cat se ma faca sa simt ca ma ridic de pe pamant si zbor ca un fulg. Dar stai, ma simt urmarita. Am impresia ca vecina se uita pe balcon si ca ma vede ca mananc inghetata. Apoi se duce la bunicul si ii spune ca uite ce face nepoata, mananca inghetata. Si bunicu se duce la mama si-i spune: uite ce face fiica-ta, ia bani de la bunica-sa si cumpara inghetata si-o mananca pe furis. Ma cuprind remuscarile si o arunc intre urzici. Ochii-mi lacrimeaza. Plec.
Cauza: ai mei nu ma lasau sa mananc inghetata decat sub stricta observatiune. Trebuia sa o mamanc cu lingurita, semi-topita, devenita sirop... Pentru ca daca luam o gura mai rece, mai cu pofta, tinuta prea putin in gura ca sa se topeasca si trimisa pe calea gatului prea repede, mi se trezeau amigdalele. Se zborsheau, se umflau, se inverzeau, si eu cadeam lata la pat.

Scranciobul
Merg cu copiii in spatele blocului. Acolo erau garajele....plus drumul spre stadionul unde mai baga Foresta Falticeni cate-un meci. Plus raiul copilului: 2 bare de batut covoare unde puteam sa ne leganam inainte-ianpoi cu pretentia ca am facut mari giumbuslucuri de circ. Un scranciob cumva atipic: trebuia sa stai in picioare ca sa faci vant. Si inca o roata de aia cu locuri pentru tanci. Acolo era musai sa faca o terta persoana vant caci altfel nu se intampla nimic.
Eu cu copiii ne urcam in scranciob. Baiatu mai curajos se suie in picioare ca sa faca vant. Se suie cu picioarele pe lemnu pe care stateam noi cu curuletele. Noi cele doua fetite. Si da-i, baiete, fa-ne vant. Se misca scranciobu, se misca, inainte, inapoi, ininte, inapoi, din ce in ce mai tare. Nu mi-e frica inca. Aeru incepe sa-mi biciuiasca urechile. E din ce in ce mai tare. Gata, ma panichez. Incep sa strig sa lase mai incet. Nimic, le place amandurora adrenalina. Incep sa ma smiorcai. La inceput sfios, fara putere, apoi izbucnesc de-a dreptul. Lacrimi, gura mare ca de broscuta turbata, tipat rostogolit din strafundu strafundului....apare mama. M-a vazut pe geamul din bucatarie. Ca se vedea de la mine din balcon fix scranciobul cu pricina. Un "discutam noi acasa", doua palme la curuletz si un bot de doua degete. Si eu si mama.
Cauza: Pe la trei ani, in timp ce mama discuta cu o vecina in fata blocului, copil cu sange de drac fiind, o zbughesc din mana ei si fug. Fug la scranciob. La roata cu scaunele. Doua fete se dadeau in roata aia, iar cineva le facea vant. Mi-a venit unul dintre scaunele din fier fix in frunce. M-a lasat lata, a venit mama....Tin minte ca plangeam, parca ma si vad cu siroaie de sange pe fata. Da nu ma durea deloc, nu tin minte nicio durere. Ci doar ciuda pe fetele alea doua ca ele s-au invartit si eu nu.

Pufuletii
Ca si inghetata, ii mancam pe ascuns.
Cauza: inca neidentificata. Cred ca din cauza ca exista posibilitatea ca ouale din care erau facuti sa fie vechi.

In rest totu-mi era permis....sa-mi fie cu iertare...

luni, noiembrie 09, 2009

Capcaunul Ciupercar II

Veni pe un soi de cal, cal urias, scotand foc pe nari. Solzi grei ii acopera tot corpul iar din coaste ii tasnesc aripi uriase ca de liliac. Are bot de crocodil, dinti ascutiti si ochii rosii. In dreapta sa, o namila de caine cu trei capete, cu tepi pe spinare si coarne de tap pe fiecare capatana zgomotoasa.
El e capcaunul, inalt cam de doi metri jumatate, cu ochii iesindu-i din orbite, nasul ca un cioc de vultur turbat, gura lata cu dintii ascutiti ca de lup. Are urechile ascutite din care ies smocuri de par rosu. Pentru ca parul lui e rosu, e valvoi. Pielea ii este negricioasa, pe ici colo aparandu-i cate un neg mare cat o nuca. Are pantaloni de piele negri si atat. Pieptul mare e acoperit de floci rosii si pete maro. In mana are un fel de tob cilindric negru, lung, prin care arunca foc la o departare de 20 de metri. Are un ranjet pe fata intunecata care nu dispare nicicand. Sfidator. De namila rea si sadica.

A speriat satenii din Valea Seaca. Doua focuri aruncate, trei case arse, un taran mancat de cal, altu de javra cu trei capete si gata....se facu stapan pe locul odinioara linistit si indestulat. Cantecele vesele au fost inlocuite de tipete de fete...caci desi mai urat ca Scaraoschi din iadu-mputit, Capcaunul avea o pofta nestapanita de fete tinere, de carne proaspata si de gurite dulci.
Pentru ca Capcaunul se instala ca boieru' in casa primarului...caci primarul avea doua case, una in miezul satului, iar cealalta la marginea padurii de pe dealul inalt. Iar Capcaunul s-a dus calare pe calul sau inaripat, cu cainele urland si shelalaind dupa el in casa primarului de la marginea padurii. Acolo statea prima lui nevasta cu fiica-sa aia mica, ce abia implinise saptesprezece primaveri. Primarul, in mezul satului, locuia cu nevasta de-a doua, cu fata ei mai mare si cu baiatul care-a iesit ca rod al iubirii lor. Dar nu-l lasa inima pe primar sa nu caute de grija fetei lui mai mici, desi intre el si ma-sa nu mai existau stropi de iubire. Asa ca i-a lasat casa aia marisoara de la padure, cu hambar mare, cu un cal voinic, doua vacute si 5 porci de lapte. Plus o zestre care nu era de ici-colo.
Dar uite ca hitrosul Capcaun mirosise carnea proaspata de fecioara neprihanita. Si ca un urs atatat de miros de miere dulce se napusteste in casa frumoasa a primarului. Javra cu trei capete a muscat de gat dulaul ciobanesc din curte. Capcaunul a sarit de pe cal si s-a napustit in casa. Calul lui inaripat si iesit parca din tenebre o ataca pe ma-sa fetei.
Capcaunul a prins-o pe fecioara. Nu sta pe ganduri si se napusteste asupra ei. Nu ii pasa de obrazul ei gingas, de puritatea ei nepatata, de frica din ochii mari, de tremurul fiecarui muschi din corpul ei. Ii smulge hainele, o infasca fara pic de gingasie si o strapunge cu toata barbatia lui. Fara mila, fara mila....pana fata lesina. Apoi matahala adoarme.