maturizarea mamii ma-si

"Nu-mi place statutul meu de om mare", mi-a spus aseara Irina. Adevarul e ca nici mie. Desi ma tin strans cu mainile de ideea ca inca sunt un copil, ca inca as putea sa ma joc cu papusile sau sa joc lapte gros cu o gasca de prieteni pe o pajiste verde, totusi nu fac decat lucruri de oameni mari. Merg la servici, ma stresez, sunt cu 150% mai preocupata, nu prea mai zambesc, nu ma mai bucura o raza de soare, o gaza ametita sau un gugustiuc tipator, nu mai alerg tipand.Adunarile noastre nu mai sunt la fel, ca atunci cand faceam clatite, radeam cu gura plina, radeam unul de celalalt, Bruma se mai supara, se inchidea in camera, mai inghiteam o clatita, jucam o Mafia, vorbeam buruienos, ne aruncam pe pat unul peste celalat de faceam piramida, dansam, faceam coregrafii, mai jucam o mafia. Am crescut acum, ne adunam, vorbim despre job-uri, bani, stres, criza, bursa, succese, insuccese, din nou job.....Asa ca da, astept 1 Mai muncitoresc, sa mergem in lume, noi toti. Noi COPIII.