joi, martie 26, 2009

si ursitoarele au spus....

.....fata asta sa faca des amigdalita. Asa ca: de ziua mea, vara cand toti copiii zburdau veseli afara, in sesiune, in presesiune, inainte sa am o intalnire cu vreu baiat special, amigdalele mele mi-o faceau, ma tranteau la pat, imi ofereau in dar febra si frisoane. Gargara cu sare, albastru de metilen pus pe un betigas si frecat pe cele doua organe mici da ale dracului, saculetz cu sare fierbinte pus in juru gatului, ceaiuri fierbinti peste ceaiuri si mai fierbinti....decoruri ale vietii mele
Cel mai mult am suferit acum doi ani. De 1 mai. Eu cu prietenii am decis: mergem la mare cu totii, pe undeva prin Eforie Sud, o statiune atat de plictisitoare in perioada aia ca nu doar ca te deprima, dar chiar poate deveni enervanta. Dar un grup de cativa oameni, glumite, mai mult sau mai putin porcoase, crize de ras, mici iubiri, dau farmec oricarui loc si rup si cea mai mare monotonie.
Din nu stiu care motiv, pentru mine mare inseamna canicula, transpiratie din belsug, limba scoasa afara de cald. Asa ca mi-am luat haine subtiri, costum de baie, ne-am epilat ca fetele inghinal asa frumos, baietii s-au facut gigea si hai la plaja. Nu era cald, era doar soare. M-am dezbracat si asteaptam sa ma coc. Stateam pe burta, burta imi era rece ca dracu si tremuram, desi spatele ardea. Ma intorceam pe spate, aceeasi treaba. M-am invelit. Pe urma am pornit la plimbari....vantul batea, eu fugeam cu gura deschisa, vantul imi intra si imi chinuia amigdalele....Seara, gatul inflamat, nasul curgand. Durere de cap, frison. Era clar, agonia incepuse. Noaptea a trecut binisor, un coldrex, un gat de vodca, inca un algocalmin, un dans, o cearta cu Cris, Coooos m-a enervat...Deci nu am simtit raul.
A doua zi, nu m-am putut ridica din pat. Inca un Coldrex, prietnii mei s-au dus iar la plaja. Ma intorceam pe o parte in pat, ei jucau lapte gros pe nisip, ma intorceam pe cealalta parte in pat, ei dansau fericiti in soare si vant. Mai venea unu prin camera, te simti bine? eu:nuuuuu, mooor. Lasa ca t faci bine, plec sa jucam fotbal.
I-am urat. Pe toti cu zambetele lor. Si pe amigdale, si pe mama si pe tata care m-au facut cu amigdalele mari.

2 comentarii:

Marmotica spunea...

eu zic ca daca le-ai scoate n-ai mai fi completa...deja fac parte din viata ta ,sunt ca un fel de alter ego :D ;))

flufurash spunea...

draga de ea virgil...asa e, am fost total nesimtiti si insensibili la durerea ta...magari, ce sa mai. ah, si era Eforie Nord ;)) Tot Plictisitoare, dar am avut parte de "spectacolele" noastre -> eu personal n-am zambit asa mult. pfai, au trecut deja 2 ani...uof, eu tot ti mai iughiesc cu amigdale cu tot. apropo, mi-am amintit k at cand ramaneai la mine foloseai mereu spray-ul de gat a lu jiji :)) si Danutz isi aminteste ft bine cred, cand ai deranjat-o intr-un mom important k sa iti aduca spray-ul =)) oh Camille cu ale ei amigdale cu personalitate