petrecerea burlacilor

Am ajuns in Viena, noi, cativa prieteni - doar vreo 16 asa. Din tot acest manunchi de oameni, eu, Marmo, Ciko, Balerina, Raluci, Gabor si MisuL ne-am dus de nebuni in Prater - parcu ala de distractii care cica e destul de vestit.
Aveam doar vreo trei ore la dispozitie sa ne rididcam nivelul de adrenalina. Daca ne-am fi lungit mai mult, aveam toate sansele sa pierdem autocarul. Mie mi-ar fi convenit sa mai ratacesc un pic asa prin Viena, e orasul meu de suflet, dar de, de unde bani, ca si hoinareala asta de-ampulea costa.
Pentru fiecare din noi, era prima oara cand am fi incercat un rollercoster. Nu era prea scump, cam 3 euro, iar din ultimii noastri bani puteam baga lejer vreo 5 ture plus un snitzel vienez.
Prima tura: cel mai apropiat rollercoster pe care l-am gasit. Era destul de intortocheat, lumea tipa cand il incerca, nu te dadea peste cap, era numai bun. Ne-am suit toti. Eu cu ciko, in spate Marmo si Balerina. In rest nu mai stiu care cum erau asezati.
Intr-adevar, senzatia este placuto-infricosatoare ca ai impresia ca la fiecare curba si picare in gol o sa sari dracului de pe scaun. dar de fapt nu e asa. La un moment dat, am facut o pauza de la toate emotiile si frica si placerea care ma bulversau si o voce din capu meu spuse contrariata: WEY, da cine naiba tipa intruna acolo in spate? O fi Marmo sau o fi Balerina?
Cand ne/am dat jos am aflat raspunsul: Corne(alias Marmo(ta)) a urlat de la inceput pana la sfarsit. UN AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
care m-a amuzat al dracului. Mnah, fiecare se descarca de energia negativa cum poate cum simte cum vrea.
Dupa tura unu, am avut chef si de o tura doi, in alt rollercoster, mai mare, mai inalt. Dar nu a mai trebuit sa dau cei 3 euro. Pentru ca un baiat dintr-un grup de baieti, austrieci, blonzi, galagiosi, a venit si m/a intrebat intr-o engleza de care nu-mi mai amintesc bine cat de stalcita era, daca vreau sa dau o tura cu el in rollercoster. Era seara burlacilor, a doua zi urma sa-si puna pirostiile si a iesit si el la dezmatz cu baietii. In traducere libera, dezmatzul insemna cateva ture cu fete necunoscute in montagne russe. Ce dracu? De ce nu? Nu era un baiat frumos, dar parea simpatic, iar eu chiar vroiam sa mai incerc o data. Ne-am asezat.M-a enervat cum erau puse scaunele: unul in fata celuilalt. El statea in spate, iar eu in fata. Ma tineam de o bara dar aveam senzatia ca nu am destula stabilitate si ca voi avea toate sansele sa zbor.
A pornit. Nu a fost ca data trecuta, cand mai putusem sa ma gandesc la tipatul din spate si la cat de mult imi placea. In primele trei secunde de la pornire mi-au tasnit lacrimi din ochi, n-am reusit sa deschid gura nici pentru a screme vreun sunet, iar cand am coborat in gol mi s-au infundat puternic urechile.
Cand m-am dat jos, burlacii mamii lor radeau de mine. De fata mea crispata. Am ranjit si eu in timp ce paseam ca un om beat spre prietenii mei. Fir-ati voi ai drecu de burlaci vienezi. Sa vi se ingrase viitoarele neveste vieneze.