joi, martie 19, 2009

hiena

In genere sunt un om bun care isi iubeste semenii...pana intr-un punct. Cand ma transform. Tot ce e mai josnic si mai pervers din mine iese la suprafata. Ma transform. Si asta mai ales cand e vorba de o competitie care ma termina sufleteste.
O competitie in care pierd. Si in care incep sa lucrez cu scule murdare.
Poate uneori la un simplu joc de poker pe chibrituri cand eu sunt printre ultimii la puntaj. Si incep sa acuz, sa tip, sa ma enervez, sa atac, sa joc la cacealma. Nu mai conteaza ca sun prietenii mei, ii atac, fara mila, fara regret, pentru ca la urma urmei e un joc. Deci imi permit. Si ei ma iarta.
Dar in liceu am fost nervoasa. Nu era prietena mea, nu era un joc de poker nici macar nu pierdeam. Eram nervoasa pe o fata, care in ochii mei era un zero barat, un Dinu Paturica. Prea putin desteapta prea multe - mult prea multe - merite. pentru ca ma-sa avea o functie importanta, pentru ca profesorii mei preferati o pupau intens in cur. Cu patima.
La o teze de matematica, intr-a 12-a, profesorul de matematica s-a oprit in fata bancii ei: prima pe randul din mijloc. Si a inceput sa-i dea indicatii la unul din tre subiecte. Nu auzeam exact ce-i spune, dar scenariul din mintea mea era urmatorul: ii dicteaza rezolvarea. Hiena din mine a iesit. Vroiam sa-mi haituiesc victima, s-o prind de gat si sa infing coltii cu putere, sa i se scurga sangele tot tot. Si pe urma sa-i infulec cu pofta carnea.
Am inceput sa o atac. Ce e mai fata, nu te descurci, nu esti capabila? Nu poti singura, ai nevoie de cocoloseala, sa-ti schimbe unul si altul pampersul? Noua de ce nu ne soptiti cate ceva domnule profesor?
El. profesorul Mitica, nu mi-a zis nimic. Dupa 4 ani ma cunostea: gandeam da infruntam pe oricine pentru ca imi permiteam. Fata a inceput sa planga. Toata teza a fost picurata cu lacrimi fierbinti. Colega-sa de banca o incuraja: nu-i da satisafctie, atata stie atata face.
Mi-a parut rau? Am regretat? Nu. Am zambit cu atata satisfactie, am zis printre dinti un da-te-n pizada ma-ti de proasta, mi-am dat lucrarea si am iesit din clasa sa-mi cumpar o cafea. Dormisem putin cu o noapte-n urma.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ehh nah :)))))
Stiu cat de competitiva poti fi,am simtit-o pe pielea mea la whist:))))) Prima data am zis ca ai ceva cu mine,dar apoi mi-am zis nu o iau personal eu stiu cum esti tu si tot ti iughiesc :P

Narchotic spunea...

Vai, am si eu una de asta. Cu o cloega barfitoare si cam tarfulita. Care facea ce facea si tot imi baga strambe: la tipi, la profi, la colegi, unde reusea mai bine. Si dupa multi ani, cand am aflat ca am intrat la master si mi-am pus fericita status la yahu cu asta, intra fata pe mine si-mi zice "Vai fata, si tu mergi acolo la master? Ce tare, nu ma asteptam. Si eu merg tot in tara aia la master, sa ne vedem la cafea, bla bla" Atat mi-a trebuit ca sa-mi sara tandara. Adica ce, eu sunt ultima proasta care nu e in stare nici sa mearga la master, adica nu vorbeste cu mine deloc 3 ani si acum vine sa-mi scuipe in fata? Vine de fapt sa-mi zica ca eu sunt idioata dar ca am intrat cumva, dar nici ea nu e mai prejos. Si i-am trantit-o ca niciodata: "Sincer fata mea, chiar crezi ca ma intereseaza?" Scurt si la obiect. Si mi-a cazut tare bine!

sustin blogosfera feminina