sâmbătă, august 15, 2009

A BRONX TALE

Am revăzut azi noapte A BRONX TALE. Mie nu-mi place sa revăd filme. Am prea puţin timp la dispoziţie, şi apar atât de multe producţii noi. Dar de data aceasta am privit un film cu atâta interes, cum de puţine ori am făcut până acum. Sunt greu de impresionat, greu de mulţumit şi găsesc rar ceva care să-mi transmită o stare, care să-mi dea emoţii, care să-mi ridice părul de pe braţe.
Cred că reţeta filmului constă în două cuvinte: simplitate şi personaje foarte pitoreşti. Nu tu efecte speciale, nu tu poveste foarte complicată, nu e un film cu genii şi cu eroi care salvează lumea. E cu oameni simpli, chiar şi gansterul Sonny, care deţine supremaţia cartierului, devenind o fiinţă preocupată de cele lumeşti, precum principiile sănătoase de viaţă sau instinctul patern.
Personajele sunt pitoreşti şi bine conturate (şi colorate). Mi se pare memorabil puştiul italian de nouă ani care descoperă lumea şi mizeriile vieţii într-un mod filozofic,care e prins între concepţiile tradiţionale ale tatălui şi cele neortodoxe ale lui Sonny. Puştiul se formează ca om prins fiind între contraste, între două figuri masculine pline de forţă: taica-su (Robert DeNiro) este familist convins, e un incoruptibil şi un moralist, iar Sonny e acel ganster fără nevastă, fără copii, care în închisoare l-a citit pe Machiavelli, care omoară fără a clipi dar totodată crede că violenţa nu rezolvă problemele.
Mai sunt: Terci (cartofor care e piază-rea pentru că n-are nicodată noroc la jocurile de noroc), Fălosul (puştiul care îi urăşte de moarte pe negri), Prăjitura (cu faţa distrusă) sau Joe Pesci (un alt ganster aflat sub semnul moralei).
Dar să vă spun şi rezumatul filmului: băiatul de nouă ani, Calogero, vede într-o zi oarecare cum Sonny îl omoară pe un individ în faţa blocului - Sonny fiind durul cartierului, cel care taie şi spânzură, omuleţul care nu face nimic dar care scoate bani din diverse găinării. Sonny îşi asumă rolul de mentor al baiatului, spre disperarea tatălui. Copilul e prins între corectitudinea şi simplitatea tatălui şi imoralitatea şi puterea lui Sonny, între decenţă si opulenţă, îmtre bine şi rău. Dar de la ambii puştiul invaţă, devinind un tânăr complex, cu valori puternice. E interesant cum nu e afectat totuşi de violenţa lui Sonny. Asta îmi întăreşte încă o dată ideea că regizorul spune: ceea ce pare rău absolut nu este chiar atât de drăcesc în cele din urmă. Nimic nu e alb, nimic nu e negru.
Sarea şi piperul din film: o poveste de dragoste între un alb şi o negresă, lupta dintre italieni şi afro-americani, dialogul dintre fiul de nouă ani şi tatăl sărac - şofer de autobuz care ascultă jazz şi iubeşte baseball-ul, care nu se lasă intimidat de statutul lui Sonny.
Constatare: violenţa din film devine digerabilă, efectul îi este diminuat prin muzică, prin replici savuroase şi prin feţe memorabile.
Da, şi coloana sonoră este excelentă. Am recunoscut cu maaare plăcere It'a a man's world, cântată de James Brown.
Concluzie: un film bun, unguent pentru suflet.

8 comentarii:

Richard spunea...

Nu sint eu. Dar am facut chestii similare :). Am filmat emisiunea Cu Tibanu la pescuit vreo 7 ani.
http://4.bp.blogspot.com/_XOQD41AHCw8/SXL-oq3t5dI/AAAAAAAACwk/B7xsYJGn__Q/s1600-h/enisala13.jpg

Anonim spunea...

incearca sa vezi filmul:
http://watchmenmovie.warnerbros.com/
pentru personajul The Comedian, merita!

arpi

Unknown spunea...

hai mai repede si cu alte postari ca a trecut ceva vreme!!!!!

virgil spunea...

vine, vine, vineeee

la film spunea...

Arta se percepe sau nu. Tu nu.

la film spunea...

Am uitat de sugestia de film. "Two lovers" din astea mai recente si "Shawshank redemption" din toate timpurile.

virgil spunea...

@la film....al doilea e genial...si da, l-am vazut de doua ori. din principiu. uite, deja ne intelegem mai bine

la film cu cineva spunea...

Vezi ca se poate?
Imi cer scuze ca am intrat poate prea incisiv pe blogul tau, dar ce ai afirmat tu mi-a dat peste cap convingerea de cinefil inrait. Am vazut un Pulp Fiction, Snach sau Scent of a woman de cel putin cate 20 de ori.
Ai dreptate cu munca. Inca nu e weekend. Spor.

sustin blogosfera feminina