luni, mai 11, 2009

la persoana a 2-a

Te uiti la vanzatorul din mallul tunisian cu ochii mari. Intr-o engleza destul de stalcita il pui sa repete ce-a spus. "This is not gold".Te uiti la vanzator ca si cum n-ai fi inteles, te uiti la barbata-tu ca si cum n-ai fi inteles, apoi la fiica care nu mai intelegea nici ea nimic. Daca tot nu e aur de ce ai dat 400 de dolari? Fir-ar al dracului, iti spui, si te indrepti catre magazinul la care ai poposit inainte cam trei sferturi de ora.
Din nou cu engleza ta stalcita il iei pe vanzator: that man tell me that this is not gold! El te privste zambind, nu da niciun semn de nervozitate. Iti ia bratara proaspat cumparata, ii da bobarnace in timp ce repeta obsedant: true gold, true gold, scutura lantul apoi in fata ta iar gura tot nu-i tace. Ti-a dat chitamta, tot, nu il poti returna. Aur, neaur, faptul este consumat. Iar tu stii. Ai totusi speranta ca domne, n-or fi arabii astia asa de hoti.
Oricum , plimbarea cu familionuL nu-ti mai prieste. Te gandesti intruna. Nici nu mai ai curajul sa deschizi punguta cu podoabe ca sa te gatesti cu ele. Au deja o pata. Te uiti prin fantana arteziana care arunca jeturi de apa dansatoare, colorate datorita becurilor rosii, galbene, verzi, mov, albastre din bazin, nu simti cand un pescarus face caca pe umarul tau drept, nu auzi cand barbatu-tau vorbeste sau cand fata rade isteric ca si-a amintit de ceva demult uitat.
Un lucru e cert. Tunisienii nu sunt de incredere si nu o sa mai cumperi de la ei. Astepti sa ajngi in Bucuresti, mergi inttr-o bijuterie din Unirii si ii pui pe aia sa-ti dezvaluie adevarul adevarat. Si asta in trei zile.
Timpul asta trece destul de bine. Plaja, mic dejun copios, plimbari pe malul marii, o cearta scurta cu barbatu, o mustrare pentru fata ca iar vorbeste numai tampenii. Din cand in cand te apuca o mancarime pe tot corpul si te ia cu spasme. Te gandesti la aurul ala care probabil nu e decat tabla si pe care ai dat asa aiurea dintr-un foc 400 de dolari. Cu banii aia puteai sa:
- mai stai cateva zile in Tunisia;
- cumperi cauciucuri de iarna la masina, oricum n-are;
- mai mobilezi cu ceva camera fetei sau bucataria....
E-he, cate nu se puteau face cu 400 de dolari?
In trei zile s-au mai diminuat mancarimile si spasmele. Ati ajuns in Bucuresti. In cateva ore ati trecut prin Unirea si ati opri la o bijuterie. "E, doamna, imi pare rau, tabla si nimic mai mult".
Te-ai facut verde la fata, ai inceput sa tremuri. Tu-le muma lor de tunisieni!!!!

Niciun comentariu: