marți, august 10, 2010

Haiducii de ploaie

Dupa cum se stie, mare agitatie in targ cand au venit baietii de la Rammstein. Forfota, bere, tipete, aminitiri, tricouri negre (2-3 randuri), transpiratie, emotie, tigari fumate tremurat...Eu nu am avut aceste trairi. Pentru ca eu am fugit ca ursul la miere in Zone Arena: venise Massive Attack. Nu, nu, NU e doar o trupa, nu e doar trip-trop (eu nu stiu nici pana acuma ce dracu e aia, dar nici nu-mi pasa, in indolenta mea sunt de nemiscat), e MUZICA mea: pe care invatam in facultate, pe care ma uitam departe pe geam, pe care o ascultam cand mai scriam vreun articol, cand eram la dush, cand faceam curat sau inainte sa ma bag la somn. Doua cuvinte: MUZICA MEA. Asa ca am tresaltat cand am auzit ca vin baietanii, mai tare decat am suspinat acu`2 ani cand am aflat cu regret si lacrimi in coltul ochilor ca ceea ce ar fi trebuit sa fie concertul preferat pica fix in timpul excursiei mele si a gastii intregi la Praga.
A fost orgasmic. Am ascultat live cea mai mare parte dintre piesele mele preferate. Am tipat pana la raguseala, am scuturat din maini, am avut zambetul tamp pe toata durata evenimentului si am troncanit din picioare la bis pana am facut febra musculara.
Am plecat totalmente satisfacuta. Eu cu Flufur. Dupa care am pornit pe jos spre Herastrau. Plimbarea de seara. Pe drum vedeam pe fanii Rammstein cum vin. Puhoi. Asta insemna ca la un moment dat se intersectasera doua gasti: cea mare de la Rammstein si cea mai mica (dar si ea suficienta) de la Massive Attack. Rezultatul: multi oameni. Adica? Crize de taxiuri goale.
Sfinte Sisoe. Am inceput sa sun la firme de taxiuri. Telefonul meu imi dadea deja semne ca e pe cale sa moara. De tot. Dar eu sun. Taxi 2000, Apolodor, Meridian, As. Toate muierile de la celalalt capat de fir aveau un singur text: „Nu am masina”. Bine, ce sa facem, ne punem la o masa la Baraka. Nu vreau sa beau nimic. Nu-mi trebuie. Nu vreau sa socializez. Mai schimb o vorba doua cu Flufur. Apoi ies din perimetrul unde muzica bubuia puternic pentru a relua sesiunea de telefoane catre muierile de la firmele de taxi. Taxi 2000, Apolodor, Meridian, As. „Nu am masina”, spunea vocea obosita. Sa va scarpin in cerul gurii! Ma enervez. Sun mai agresiv. Ridic tonul. Telefonul imi da semnale nervoase ca se descraca. Nimic. La Flufur acelasi rezultat. La Luciana acelasi rezultat. Ma duc inapoi la masa de la Baraka. Incepe sa picure. Deasupra mesei noastre nu era nimic de protectie. Ma ploua. Ma uda. Injur. Ma supar. Ne mutam la bar.
Continui sa sun. Taxi 2000, Apolodor, Meridian, As. „Nu am masina”! Nu ai pe dracu! Ploua de-a binelea. Nu am umbrela. Mi-e somn si mi-e frig. Toata excitatia si bucuria si implinirea de care am avut parte in timpul concertului s-au risipit.
Nu mai merge asa. Ies cu Flufur din parc, la intrarea in Herastrau. Suntem pe faza, vrem sa prindem taxiuri. Nu vrem sa scapam nicio masina galbena. Trebuie sa punem mana pe una. Opreste un Eurostil. A, da! Ce bine! „Unde vreti sa ajungeti?” „Pai acolo...”. ”80 de lei”. Cat? Cat? Iei de 4 ori mai mult? Ma aprind, mi se ridica bretonul, mi se aburesc ochelarii, ranjesc urat. „Te reclam!” Uratul pleaca. Aha, are indicativul 822. Si ce daca mi se descarca telefonul?
Inca nu sun. Mai asteptam. Mai trec masini galbene nepasatoare pe langa noi. Unele opresc dar sunt la comanda. Altele sunt conduse de gainari care cer de trei ori mai multi bani. Mie mi-e frig. Ploua marunt. Ii urasc pe cei care se urca in masina. Nu inteleg cum au reusit.
Mai opreste un Eurostil. Da! Ma reped spre el. 70 de lei vrea. Pentru o cursa de 18. Iar ma zbarlesc. „Pe tine chiar te reclam!”. Ma suparasem. Uite ca sun la Eurostil. Imi inchide cineva. Nu-i nimic. Sun iar. Imi raspunde o duduie. Ii reclam pe cei doi: 822 si 866. Asa, ca sa ma simt bine. Duduia imi promite ca cei doi soferi vor fi struniti bine a doua zi de dimineata. Sper! Incep sa am fantezii. Cum sunt certati cei doi (taxiurile continua sa zboare pe langa noi, fara sa ne bage soferii lor in seama) cum stau cu capetele aplecate, cum o entitate cu puteri depline zbiara la ei si le face din degetul aratator, cum ii ameninta ca le ia masina si ca le taie putza..... Apoi trec la alta fantezie (inca doua taxiuri opresc, suprapret, ranjet tampit, noi ii facem haiducii drecu): stau intr-un taxi cu sofer dragut, in spate, in partea dreapta, ascult la radio o melodie de la Alicia Keys, e cald si bine, iar masina merge ca vantul si ca gandul spre ACASA.
Apare cuplul care a stat cu noi la masa in Baraka. Dupa ei va veni cineva cu masina. Nu mai eu locuri si oricum merg in alta directie. Ii urasc. Fac din mana in continuare, unele taxiuri nu opresc, care opresc cer preturi diabolice. Partea masculina a cuplului oreste un taxi. Se duce spre sofer: „Auzi, auzi! Nu ai....un foc?”. Eu cu Flufur radem. Zgomotos. Taximetristul merge mai deprate injurand. Ne-a razbunat baiatul ala pentru tot ce-am indurat.
La un moment dat, din zare apare inca o masina galbena. Un sentiment straniu ma incearca. Ridic mana cu optimism si speranta. Opreste. Un baiat curatel, slabut, da geamul jos. Liber? Da, spune molcom baiatul curatel, slabut. Se transforma in inger. Vad ca are o aura nepamanteasca. Parca ceva nebanuit lumineaza masina si fata soferului, iar de nicaieri o melodie clara se aude: Aaaaleluia!
Ma urc in masina. In juma de ora am fost acasa.
Dupa doua ore de cautari.
Mama voastra de haiduci pe cai galbeni!

4 comentarii:

Anonim spunea...

am un prieten care, dupa concertul Metallica, era sa aiba aceeasi problema.Numai ca s-a urcat in prima masina care i-a iesit in cale, s-a imprietenit cu soferul care astepta pe cineva sa iasa de la concert si a ajuns unde vroia.adevarul e ca era un pic motivat de Jack-ul baut la concert si de faptul ca trebuia sa ajunga si la o cumatrie in aceeasi seara.si mai era ceva ce l-a motivat...

marmotzel spunea...

Haiduci e frumos spus .. Am eu niste nume in gand pentru nenii astia cu taxiurile da nu le spun ca mi-e rusine:P

p.s. Mai tii minte cat am mers pe jos dupa ce am fost la Madonna? Norocul nostru ca nu ploua :)

flufurash spunea...

concert foarte misto...pacat ca seara s-a terminat asa prost. bine descris oricum :D

Irenne spunea...

Marfa povestea. Haiduci? Haha.