miercuri, noiembrie 11, 2009

Lucruri interzise

Inghetata
Si iata-ma-s cu ochii mari, privind-o pe fetita bruneta cum linge inghetata. E o inghetata mare, in cornet, e verde si cu motz rasucit. Mi se face gura apa. Un baietel blond tocmai merge la nenea Tzapoi (are un butic de ala la geam) si ii cere o inghetata la vafa. De cacao, rece, rece, numai buna de lins. Pupilele mi se dilata, inghit in sec. Ma duc la bunica sa ii cer bani de inghetata, ca nu mai pot de pofta. Imi da ea acolo monezile si eu fug cu sufletul la gura la nenea Tzapoi. Ii dau banutzii si el imi intinde vafa plina cu inghetata de cacao. Nu miroase, imi pun limba pe ea, niciun gust. Are un strat subtire subtire de gheata desupra si de asta. Dar incep sa simt deliciul, cum recele se transforma in dulce. Un dulce nu prea dulce ci numai bun, cat se ma faca sa simt ca ma ridic de pe pamant si zbor ca un fulg. Dar stai, ma simt urmarita. Am impresia ca vecina se uita pe balcon si ca ma vede ca mananc inghetata. Apoi se duce la bunicul si ii spune ca uite ce face nepoata, mananca inghetata. Si bunicu se duce la mama si-i spune: uite ce face fiica-ta, ia bani de la bunica-sa si cumpara inghetata si-o mananca pe furis. Ma cuprind remuscarile si o arunc intre urzici. Ochii-mi lacrimeaza. Plec.
Cauza: ai mei nu ma lasau sa mananc inghetata decat sub stricta observatiune. Trebuia sa o mamanc cu lingurita, semi-topita, devenita sirop... Pentru ca daca luam o gura mai rece, mai cu pofta, tinuta prea putin in gura ca sa se topeasca si trimisa pe calea gatului prea repede, mi se trezeau amigdalele. Se zborsheau, se umflau, se inverzeau, si eu cadeam lata la pat.

Scranciobul
Merg cu copiii in spatele blocului. Acolo erau garajele....plus drumul spre stadionul unde mai baga Foresta Falticeni cate-un meci. Plus raiul copilului: 2 bare de batut covoare unde puteam sa ne leganam inainte-ianpoi cu pretentia ca am facut mari giumbuslucuri de circ. Un scranciob cumva atipic: trebuia sa stai in picioare ca sa faci vant. Si inca o roata de aia cu locuri pentru tanci. Acolo era musai sa faca o terta persoana vant caci altfel nu se intampla nimic.
Eu cu copiii ne urcam in scranciob. Baiatu mai curajos se suie in picioare ca sa faca vant. Se suie cu picioarele pe lemnu pe care stateam noi cu curuletele. Noi cele doua fetite. Si da-i, baiete, fa-ne vant. Se misca scranciobu, se misca, inainte, inapoi, ininte, inapoi, din ce in ce mai tare. Nu mi-e frica inca. Aeru incepe sa-mi biciuiasca urechile. E din ce in ce mai tare. Gata, ma panichez. Incep sa strig sa lase mai incet. Nimic, le place amandurora adrenalina. Incep sa ma smiorcai. La inceput sfios, fara putere, apoi izbucnesc de-a dreptul. Lacrimi, gura mare ca de broscuta turbata, tipat rostogolit din strafundu strafundului....apare mama. M-a vazut pe geamul din bucatarie. Ca se vedea de la mine din balcon fix scranciobul cu pricina. Un "discutam noi acasa", doua palme la curuletz si un bot de doua degete. Si eu si mama.
Cauza: Pe la trei ani, in timp ce mama discuta cu o vecina in fata blocului, copil cu sange de drac fiind, o zbughesc din mana ei si fug. Fug la scranciob. La roata cu scaunele. Doua fete se dadeau in roata aia, iar cineva le facea vant. Mi-a venit unul dintre scaunele din fier fix in frunce. M-a lasat lata, a venit mama....Tin minte ca plangeam, parca ma si vad cu siroaie de sange pe fata. Da nu ma durea deloc, nu tin minte nicio durere. Ci doar ciuda pe fetele alea doua ca ele s-au invartit si eu nu.

Pufuletii
Ca si inghetata, ii mancam pe ascuns.
Cauza: inca neidentificata. Cred ca din cauza ca exista posibilitatea ca ouale din care erau facuti sa fie vechi.

In rest totu-mi era permis....sa-mi fie cu iertare...

7 comentarii:

Anonim spunea...

senzatia maxima la scranciobul de la gunoi era sa te dai "din scandura in scandura".
intre timp, Nea Tzapoi ...nu mai vinde nimic.

virgil spunea...

o da....din scandura in scandura...am uitat de asta...

marmotzel spunea...

Eu nu aveam voie in spatele blocului pentru ca acolo nu avea mama cum sa ma vada si pentru ca acolo erau si visinii in care voiam eu sa ma catar. De mica eram numai prin copaci ( nu de alta se spune ca ne tragem din maimute :D ) .
Chiar asa il chema pe nenea? Tzapoi ?

virgil spunea...

@marmo: nea tzapoi...a murit demult, saracu. mare om, mare antreprenor :)

cristiangheorghe spunea...

Păpușa, când mai scrii și tu despre căpcăun? I am in THE mood...

virgil spunea...

@cristi: ai putintica rabdare stimabile, am si eu muza mea pe care tre s-o gadil, e ciufuta, nu mereu vrea :)

Anonim spunea...

screen-chob, hahaha. intr-o lume in care mai toti ii zic leagan.