miercuri, martie 31, 2010

...Rujul....

Nu pot sa uit cum, fetita de vreo 5-6 ani fiind, ma jucam de-a Femeia. Ceea ce inseamna sa imi pun in picioare toacele din dulapul maica-mii, sa ma sulemenesc cu ruj rosu-rosu si eventual sa-mi prind de piept un tzatzar cu burete relativ gros.

Evident, perioada in care aveam aproximativ 5-6 ani a trecut repede-repede si iata-ma-s, ceva mai mare, pe la 13. Chiulesc de la o ora, eu cu Dana, Dana cu mine. Facem de toate impreuna, prostii, compuneri la romana, si uneori chiar pipi. Avem incredibil de multe de vorbit. Exagerat de multe. Un sac de cuvinte fara fund in care bagam mana pana la cot si scoatem si scoatem si numai nu se mai termina dracu odata.

Chiulim de la ceva ora neinsemnata unde nu vrem sa stam. Mergem intr-o promenada. Desi nu este chiar cald afara, ci mohorat si frig. Intram in magazinul de pe aleea esentiala unde se plimba pustanii pentru a fi vazuti si a vedea....Cascam ochii, aruncam ocheade la unul si la altul, mai povestim si, trecand pe langa un magazin de targ micutz, ne hotaram sa intram sa vedem ce-o mai fi..... Ceva tzoale urate aduse dinj Dragonul Rosu si vandute la pret dublu, chiloti, sutiene, margele, genti, papuci. Si rujuri. Rujuri roz inchis, roz deschis, rosu aprins, rosu stins, mov etc. Ne uitam pe raftul ala si parca ne ispiteste mai rau ca un pustan de vasrta noastra frumos si fara cosuri. Ne uitam una la alta. Nu trebuie sa ne spunem nimic. Ne intelegem din priviri. Luam fiecare cate un ruj. Aceaasi nuanta. Un roz turbat, sidefat, care da o nuanta morbida buzelor. Si care in plus le si face mai subtiri.

Luam noi rujurile, ne dam cu ele inainte de a le plati. In strat relativ grosutz, ca sa se vada ca de, noi doua, eu si Dana, Dana si cu mine, ne-am cumparat PRIMUL nostru ruj. O emotie noua, incomparabila cu agitatia pe care o simteam cand mai furam din rujul sau oja mamii. Exaltare totala, doua minunate cu buze de moarte.

6 comentarii:

Anonim spunea...

intrebarea care imi macina existenta momentan e:"oare de la ce ora chiuleam noi atunci?":))))))
serios vorbind nuanta rujului aleasa de noi era una aparte desigur:))ca si purtatoarele...culmea e ca toata lumea ne zicea ca ne sta bine..halal prieteni:))

D.

Cristian spunea...

pai c sa mai..soarta a tinut cu voi in acele momente..indemnate sa chiulitzi si sa ajungeti in primul vostru magazin de chestii (printre care si rujuri:) ), si toate ca toate sa mai si achizitionati u`re first ruj? palpitant..c sa mai (again) :))

Anonim spunea...

Astea sunt experientele pe care le vei povesti nepotilor.. ar fi bine sa lasi partea chiulitului out of this , nu de alta dar trebuie sa dai un exemplu bun, nu ? :p

tibby spunea...

aoEleu, nici nu vreau sa stiu ce ma asteapta,..., aia cu probatul pantofilor materni, cu atacul fardurilor materne, ale mele gagici au bifat-o deja de la 2-3 ani!!!

virgil spunea...

@D: la ce chiuleam? detalii, detalii....
@CristE: na, ne traiam si noi viata, in felu nostru...:p
@marmo: las, las, tre sa stie si de bune si de rele....
@tiby: generatia noua...perspicacitate scrie pe ei

Draw For Joy spunea...

Eu cand am descoperit rujul, era unul din ala "permanent". Nu am putut sa il scot de pe buze si am mers la scoala asa. Nimeni nu m-a crezut cand am zis ca asa sunt buzele mele naturale, rosii.

sustin blogosfera feminina