luni, decembrie 07, 2009

Fata cu par roscat si multi pistrui

A fost odata ca in povesti, ca daca nu ar fi nici nu s-ar mai povesti....

Au fost odata doua fete...nascute in acelasi oras mic din est. Una era cu parul roscat si cu multi pistrui, cealalta cu par saten si dinti mari. Una avea nasul mic si carn, cealalta avea narile mai mari si nasul ceva mai lung. Una era cuminte, sfioasa si nu lua niciodata cuvantul Domnului in desert, cealalta era mai baietoasa, certareata, tupeista si mai scapa cate o buruiana verbala din cand in cand. Una avea parinti instariti, tac-su securist, ma-sa nevasta de securist, iar zestrea ii era asigurata inca de la taierea motului. Cealalta nu avea parinti intelectuali, mama era muncitoare, tata sofer, si zestre avea mai putina. Una invata foarte bine la scoala, cealalta era desteapta da lua note mai mici, pentru ca avea o oarecare rupere in fund de profesori. Erau colege nu doar de clasa, ci de banca. Au urmat a merge la facultate in acelasi oras: in Iasi. Una la stomatologie, cealalta la geologie. Continuau sa iasa impreuna, sa se plimba in acelasi anturaj, sa vorbeasca aceeasi limba, sa rada la aceleasi glume, sa respire acelasi aer. Mancau la aceeasi cantina studenteasca, desi stateau in camine diferite. Fata cu par roscat si multi pistrui, mai frumoasa, incepuse sa faca glume pe seama celeilalte, mai uratele, dar mai cu vino-ncoace..."Tu, fata, o sa te mariti prima".
Dar nu fu asa. Fata cu par roscat isi gasi un economist, undeva la munte, in excursie, un economist din Cluj. Asa ca se marita si se muta in locul unde proaspatul sau barbat isi avea sorgintea.
Si iata ca cele doua prietene s-au despartit: una in Cluj, cealalta a ramas in oraselul din est. Una stomatoloaga, alta geolog. Amandoua la un moment dat maritate.
Dupa ani, femeia din est a primit un telefon. Fata cu parul roscat si pistrui din Cluj a venit in vizita acasa, la ma-sa, nevasta de fost securist. Urmau sa se revada, dupa ce trecuse mult timp. Timp in care multe se intamplasera. Femeia din est avea copii si era la casa ei....Avea doi caini si doua pisici, cateva flori si straturi in gradina. Femeia cu pistrui vorbea cu un puternic accent ardelenesc, avea doar doi caini, nu vroia sa auda de copii, si castiga multi bani din stomatologie. Barbatu-sau avea o afacere. Ii mergea bine, si asta se vedea dupa noua ei aliura: aroganta, vorbea tare, si, spre uimirea prietenei ei din copilarie, o data la doua fraze rostogolea un "ce pula calului" cu o dexteritate mai ceva decat ar fi spus: "as manca mamaliga cu branza si smantana". Au barfit, au depanat aminitiri, au povestit intamplari undeva uitate si acum scuturate bine de praf. Dar fata cu par roscat si multi pistrui nu scapa nicium de acel aer de superioritate, nu ezita sa spuna pretul exorbitant al noii mobile de bucatarie, injura pe unul si pe altul si nu uita nicicum sa arunce acel "pula calului" devenit deja tic verbal.
Dupa reintalnire, femeia din est a pastrat o zi intreaga o oarecare uimire pe chip si o privire oarecum pierduta. Se gandea pesemne la metamorfoza pe care o fiinta o sufera de-a lungul vietii.....si incerca sa analizeze ce schimbari suferise ea insasi. Era la fel de mare diferenta dintre ce a fost candva si ce era acuma?
Dintr-un motiv nu foarte precis, avea impresia ca nu era chiar asa................
Prietenele se mai intalnira. Femeia din est chiar fu in vizita la cea devenita de cativa ani clujeanca. Aroganta celei cu parul roscat si cu multi pistrui deveni din ce in ce mai mare, iar prietena din oraselul din est se simti oricum in Cluj, numai musafir poftit nu.
A plecat din acel oras din Ardeal cu un gust amar.

O zi de vara. Duminica. Femeia din est isi face treaba prin gradina. Isi uda plantele, mai vorbeste cu cainii, mai face un escalop la copii... Soarele bate puternic. Este o zi caniculara numai buna de trandavit. Dar ea nu trandaveste, se misca neincetat. La un moment dat o sageata o durere puternica de cap. Cu ochiul stang nu mai vede. Urechile i se infunda. O ceata i se pune si pe ochiul celalat. Mana ii amorteste. Se intinde pe canapea.Inainte de asta reuseste sa-si puna o batista inmuiata in apa pe frunte. Sta intinsa pe canapea. Dar moare.....

Femeia cu parul roscat si multi pistrui afla...Suspina o data, suspina de doua ori, si atat. Se intoarce la pacientul ei din cabinet, proptit pe scaun cu o gura mare cat o sura. Si isi vede de treaba. N-a venit niciodata la mormantul prietenei ei din est. Pentru ca de...ce pula calului?

A fost odata....ca in viata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti....

14 comentarii:

Anonim spunea...

M-am prins mai greu care si cum da pana la urma am inteles.aia buna a devenir rea si aia mai baietoasa a devenit mai buna dar a murit de atac cerebral.Sunt perspicac?...daca e reala e trista? Daca ai scris-o tu cu talent de romancier e la fel de trista dar cu felicitarile de rigoare...si intr-un caz si incelalalt-mi-a placut!

Irina spunea...

Oameni fara caracter si substanta...nu ma mai mira nimic

virgil spunea...

@Ion: nimeni nu e bun, nimeni nu e rau.....sunt doar oameni. Dar da, esti perspicac si multam pentru apreciere. doar pt ce sunt pretenii?

Anonim spunea...

Proasta p.lii!!!
Virgil...tre' sa scrii o carte! Eu zic ca e cea mai buna postare, preferata mea. imi plashi. ti pup

virgil spunea...

@flufur: am de gand sa screm si-o carte...da cine mi-o va publica? :p oricum, ca un experiment in viitorul apropiat, va urma o serie de 3 nuvele scurte...nu mai sunt la moda, stiu, adica multi consumatori de bloguri cu siguranta nu dau doi bani pe nuvele, schite, cacaturi de genul...dar voi vrea un feedback din partea prietenilor....

Anonim spunea...

Cum bai virgil?Nu ma stii consumator de cultura? De chestii in afara ariei de turma moarta...Hai baga chestii grele sa-mi ia mintea foc....sa ma laud si stiu ca am o scriitoare de nota 10

virgil spunea...

Mai Ioane, pretenii mei sunt cizelati si intr-o permanenta culturalizare....eu ma refer la ghiorlanii de pe tarlaua blogosferei, ca-s atatia....da am decis ca nu e blog facut pentru trafic...

Anonim spunea...

Felicitari, e o poveste super. Imi place ideea si felul in care ai spus-o. Bravo!

virgil spunea...

@drawforjoy: multumesc pentru apreciere......:)

Anonim spunea...

Foarte trist. Oamenii se schimbă. Din păcate.

virgil spunea...

@cristi: si inca cum....acu mananci la aceeasi masa cu omu, dormi in acelasi pat, si pe urma se pisa pe tine.......eu in naivitatea mea inca mai credeam ca oamenii sunt buni din nastere. buni pe dracu!

Unknown spunea...

si mie mi-a placut...dar as fi vrut sa fie mai lunga...povestea...sa aflu mai multe! :)
numai bine!

Unknown spunea...

frumoasa povestire....(in cazul in care nu e adevarata, pt k dak e adevarata e trista....:( )

Unknown spunea...

frumoasa povestire....(in cazul in care nu e adevarata, pt k dak e adevarata e trista....:( )

sustin blogosfera feminina