In infernul cizmelor....si nu numai

Revin la unele dintre subiectele mele preferate, cizmele....Pot sa mentionez doua raiuri pe pamant pentru mine dintre cele 10.....Deichmann si Mini Prix.
In Mini Prix nu reusesc sa imi cumpar niciodata haine...pentru ca sunt atat de inghesuite, puse peste tot, pe jos, pe sus, in stanga, in dreapta...nu sunt un om rabdator, asa ca trec printre umerase aruncand o singura privire. Rareori ma opresc sa pun mana pe material, sa analizez modelul. De obicei arunc Privirea, daca vad sclipirea ma arunc ca hiena asupra ei, daca nu, nu...trec linistita mai departe, de obicei enervata de vreo tanti care trece si ea impingandu-se in mine sau agatandu-se de geanta mea mare.
Ei bine, in coltul cu papuci, pentru mine situatiunea se schimba cu 180 de grade. Adica desi e un talmes-balmes mai mare ca la haine, femeile stand la panda cu ochii jucausi mai ceva ca crocodilul cand vede o capra band apa din balta lui, devin rabdatoare. Imi perd vremea luand fiecare papuc in mana, mangaindu-l, vorbindu-i, ascultand ce spune, daca spune ceva, mirosindu-l... Ma uit in stanga si dreapta, cu ochii usor stransi, ca si cand as fi un spion strashnic intr-o misiune si mai strashnica. Sunt pregatita oricand sa ma arunc, sa dau din coate, sa ma cert cu vanzatoarele care te toaca la cap cum toaca cutitul unui bucatar cu maini dibace prazu....
In aventura mea am luat-o si pe Mihaela, pentru ca dintr-un motiv sau altu avea nevoie de cizme. Solide, inalte, fara toc, ca ea nu e pitzi.
Si iat-o venind pe Mihaela in Mini Prix, ca o floare, agale, in magazinul mare si aglomerat si ticsit de vrute si nevrute. Initial priveste in stanga si dreapta nelinistita, oarecum neincrezatoare ca acolo ar fi un bun loc pentru a gasi ceva pe placul ei. Toalele nu o impresioneaza, ea nu pune mana pe nimic, nu magaie niciun material, nu vorbeste cu nicio rochita.
O conduc de mana in Coltul....la fel de neincrezatoare Mihaela mea. Dar are o tresarire. O sclipire ii apare in ochi. Ca atunci cand ai o pofta nedefinita, nu stii ce vrei/ce nu vrei dar vezi acel ceva - sa spunem o supa cremoasa din rosii proaspete, cu putin piper si crutoane - si stii pe loc ca ea iti va satisface pofta!
Mihaela vede cizmele....negre, inalte, din piele....se apuca sa probeze. Eu nu mai vreau papuci, o las pe ea sa se chinuiasca. Ma plimb si eu in spatiul ala destul de mic....Vanzatoarea se uita la mine: dupa ce ati probat, puneti incaltamintea la loc! (rostit pe o tonalitate mult mai inalta decat limita admisa). Bine doamna, eu ma uit doar, ce ai cu mine? Dupa 5 secunde o aud iar, ii zicea Mihaelei: dupa ce incercati incaltamintea sa o puneti la loc! Acelasi ton. Dupa alte 10 secunde iar...si iar...Devin iritata, ma enerveaza papagalii....Apoi o cucoana cu pretenul, stand ca un catelus dupa curuletul ei destul de voluminos ( dar nu era urata femeia, ci chiar placuta, bruneta, unghii unse cu lac). Pretenul foarte nedumerit de ce se petrece, cum se petrece si cand va da Cel De Sus ca muierea lui sa gaseasca PAPUCII! Victorie! Femeia se arunca ca hiena spre niste cizme rosii, inalte, dar totusi prea rosii pentru retina mea destul de sensibila in genere...Numarul 37. Prea mici! Barbatul se dezumfla. (Ma uit spre Mihaela, foarte concentrata asupra a trei perechi de cizmoaie....ea se decide mai greu asa..). Femeia gaseste insa un 38! Dar e doar O cizma rosie! Unde e A DOUA cizma rosie?
Vanzatoarea devine blanda, o compatimeste, nu stie unde e cizma...Se arunca si cu mai multa valtoare in grupul de cliente, strigand obsesiv: Va rog sa puneti incaltamintea la loc!!!....
Femeia cauta prin magazin...nu doar in coltul papucilor, ci peste tot in magazin. E dezamagita, are privire iscoditoare si Puma din ea a iesit la suprafata 100%. Uite o Puma, a, si o Leoaica, a, si Hiena in capat acolo, aproape de casa....
Puma mea vede o fata cu o cizma rosie in mana. Auzi, ala e un 38? spune destul de senin femeia, cu o voce calma, nepotrivita cu Puma care iesise din ea. Cealalta prinsa cu matza in sac se intuneca la fata. Norul e deasupra ei. Ii intinde cizma cu mana tremurand, si zice un biet: da.....sugrumat de furie si frustrare. Se intoarce spre raft tremurand si umflandu-si puternic narile. Puma mea e triumfatare. Masculul pumei spune, in gand un "Multumesc Doamne, in sfarsit...".
Eu ma intorc la Mihaela. Ea inca probeaza. Iar o aud pe vanzatoare tipand: Va rog sa puneti la loc....Ma uit la ea si bag un NTZ agresiv. Nu zice nimic. Iese Puma din mine, dar a mea nu e ca cealalta cu cizme rosii, e agresiva si sfasie prada.
Se hotaraste Mihaela....Merge spre casa...Da! Da banii, si o taiem. Am intarziat cu 15 minute la intalnirea cu Oana, da ne intelege ea, ca stie cum e...
A doua zi, Mihaela imi spune la telefon cu voce de Puma: Mi s-au dezlipit cizmele....Cu privirea pierduta, las usor telefonul din mana....Raiul meu a devenit infern. Si jungla o biata poiana...