Dupa un an de zile, am stat la o vorba doua trei cu un fost prieten. Care la un moment dat ma intreaba: si, mai ai cercel in nas?
Da, domne, mai am cercel in nas. Acelasi cercel in nas. Care a devenit asa, o mica piesa din marele joc de puzzle numit VIRGIL. O piersa care se potriveste atat de bine, incat nu se mai dadaea data la o parte.
Adica, mi-am amintit brusc ca in urma cu ceve timp, cand aveam de gand sa imi iau alt "belciug", cum spun rautaciosii, am incercat sa-mi scot cercelul din nas.
NICI o sansa.
Asa ca in seara discutiei cu omul care mi-a amintit de pierce am lasat totul balta si m-am proptit in fata oglinzii. Am apucat problema intre degete si hai sa scot cercelul afara. Trag. Trag. Nu durere, nu nimic. Dar chestiunea reusi sa iasa pana la un punct. De la care nu se mai intampla nimic. Mi s-au dilatat pupilele. Mi-am umflat narile. Am strigat-o pe Corne ca sa-i povestesc ca am o mare problema: nu-mi pot scoate cercelul.
Am incept sa ma plimb prin casa. Am tras aer in piept si m-am proptit iar in fata oglinzii. Ridica capul, ca sa vezi ce se intampla in strafundul nasului. Nu vedeam nimic. Am inceput sa trag iar de cercel. Nimic. La acelasi punct, poac. SE oprea. Era o mare piedica. Ce mama dracului?
Incepusem sa ma panichez. Nu stiu cat e de bine sa ai un corp strain infipt in una din gaurelele tale care sa nu vrea sa mai iasa. Ma si inchipuiam la 80 de ani (eu sunt sigura ca voi trai mult si voi muri de moarte naturala, batranete maxima)cu nepotii in jurul meu, intrebandu-ma: mamaie, da ce e cu mucul ala lipit de nara stanga? E, nepotii bunicii, ce sa fie, e un piercing, mama. Ce e ala piercing? Of, draci de copchii.
Ce e de facut? Am dat drumul la apa calda. Am reglat temperatura, apa sa fie calda, dar sa nu ma friga. Si mi-am pus nasul la jet. Sa mi dilate gaura, poate poate iese dracovenia. Am stat asa vreo cinci minute. Fac o crucita si incerc sa trag. Nimic. Acelasi prag, la aceeasi distanta de aproxinamtiv 2mm, dupa calculele mele mentale.
Repet figura cu apa. 7 minute si 37 de secunde.
Trag de cercel. Aceeasi situatiune incomoda si suparatoare.
Ma mai smiorcaiesc un pic, ma mai plang la Corne care ma trimite la doctor. El sigur o sa stie cum sa rezolve problema. CUM? Luand un patent in mana? Ma enerveaza Corne cu doctoru ei si ma postez iar in fata oglinzii.
Iau aer in piept, strang pumnul drept, iar cu mana stanga trag. Incepe sa ma doara nara. Nu conteaza. Trag. Tre sa iasa, doar nu e lipit cu PICATURA. Inca nu iese. Imi curge o picatura de sudoare de pe frunte. Ma opresc, inspir puternic si repet figura. Dar da, a mers! A iesit!
BUUUUN! Acuma sa-l punem inapoi la locul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu