marți, iulie 28, 2009
femeia si masina...
M-am spalat pe dinti, mi-am suflat mucii si mi-a venit inspiratiunea. Asa ca in loc sa ma trantesc ca un fluturas langa corne si sa ma pun pe sforait mi-am deschis laptopu si voila (asta apropo de franceza pe care in trei luni o voi sti foarte bine).
Mi-am aminitit de momentul ala unic din viata unui copil de 8-9 ani: statul pe buda cu cartea lu Ispirescu in brate. Eu ramaneam asa uitata de lume vreo doua ore pe veceu. Eram atat de prinsa de ce citeam eu acolo... Si parca veceul devenea inconjurat de o adiere nebanuita, de soapte ireale si muzici fermecate. Pana venea mama la usa: Mai fata, nu mai sta atata in baie!
Nu stiu cum, de ce, dar cand stau la taclale cu D sunt cam la fel de prinsa ca atunci cand il citeam pe Ispirescu ore-n sir pe buda. Imi povesteste de rude indepartate, de rude apropiate, de caini, de cuci, de bufnite. Si eu, care de fel sunt atat de indolenta si dezinteresata cam de tot ce se intampla in afara fiintei mele, sunt atenta, si rad, si devin interesata, si pun intrebari, si dau posibile raspunsuri si explicatii.
Asa a fost si in ziua aia de vara. Era chiar vara in care mi-am luat carnetul de conducere. Categoria B. Mi-am spus: Este timpul sa dau o tura cu masina prin oras. Sa-mi mai intru in...mana.
Desigur, acest pas major facut in viata mea a venit dupa mult stres. Bine, scoala de soferi nu mi-a dat multa bataie de cap. Dar probabil ca am dat eu ceva bataie de cap scolii de soferi (sau intructorului, mai corect spus). Nu ca as fi batuta-n cap, dar mai aveam momente mici de teribilism. Cum ar fi sa iau curba cu vreo 80 la ora intr-un audi de ala micutz - respectiv A3. "Mai Camelia, ne-am fi putut rasturna", imi spunea calm, dar cu ochii beliti, domnu intructor. Bine, am mai dat bataie de cap unor prieteni de-ai mei cu carnet. Ii puneam acolo pe scaunul din dreapta - pe fiecare, pe rand, a se intelege - si hai mai baieti sa ma obisnuiesc si eu cu statutul de sofer. Unul imi tragea volanul ca sa nu intru intr-o masina parcata regulamentar, altul statea mereu cu mana pe frana...de mana, primul ma cobora din masina si se urca la volan caci eu nu puteam sa ocolesc o pisica in agonie ce murea in mijlocul strazii goale.
Dar am ajuns la acel punct in care sa-mi iau soarta in piept. Asa ca mi-am luat o fusta scurta de blugi, un tricou mulat. Si, pentru a anula efectul PITZI, mi-am tras niste adidasi in picioare. Cu parul si nasul in vant, cu Titi mirosindu-ma la fund (prost obicei are si cainele asta)am iesit pe poarta cu un aer de cuceritoare. M-am suit in masinuta verde si m-am dus s-o iau pe D. Ajung la ea, D coboara, se pune in fata si pornim la drum. De precizat, D nu avea si nici nu are carnet.
Teoretic, in falticeni sunt trei intersectii si doua semafoare, rezultand, deci, putine dificultati in trafic. Teoretic....Am ajuns la a doua intersectie mare din oras. M-am oprit la semafor...D imi povestea, de ceva vara, nepot...Eram prinsa de poveste. Coplesita. La fel de coplesita de ce-mi spunea cu patos D, ca atunci cand,la 8-9 ani, adormeam in baie cu Ispirescu-n poala. (nu mai vorbesc buruienos, imi piere inspiratiunea). D vorbea eu ascultam, D vorbea, eu aprobam, D vorbea, eu replicam. Se face verde. dau sa pornesc masina. Se duce in spate. Ce mama naibii? Ma uit speriata in oglinda retrovizoare. Ridic iar, usor, usor, piciorul de pe ambreiaj. Futu-i, se duce in spate. Ma panichez. In spatele meu se face coloana. Ma crizez. D nu e nici ea calma, habar nu are ce se petrece. Se face iar rosu. Pentru mine e un mister. In panica mea, ma dau jos din masina, cu fustita mea scurta, ma intorc cu o fata desfigurata la ala din masina din spatele meu, si ma miorlaiesc: nu stiu domne ce se petrece. Scoate omul capu pe geam: E marsarier, tu proasta ce esti (a se citi in stil moldo). Atunci o panza a alunecat de pe creierul meu. Cum de nu mi-am dat seama? Povestea lui D m-a acaparat atat de mult, incat, la semafor, in loc sa bag viteza intai, am bagat marsarier. Nu imi aminteam cum, de ce, cand am facut asta. Dar neatentia mea a fost la cote maxime.
Morala:
1. Nu mi-am luat bataie, pentru ca aveam fusta scurta.
2. Nu conduceti doar d-vostra cu D in dreapta. Va suceste mintile :)
3. Trebuie sa aveti simtul schimbatorului.
4. Daca unul va spune in trafic " tu, proasta ce esti", spuneti in gand "@$%^&((&$#@$#()+_)@#$$%?>>". Daca nici asa nu va calmati, deschideti geamul. Scoateti mana pe geam. Si faceti: pa pa, 'te dracu.
Mi-am aminitit de momentul ala unic din viata unui copil de 8-9 ani: statul pe buda cu cartea lu Ispirescu in brate. Eu ramaneam asa uitata de lume vreo doua ore pe veceu. Eram atat de prinsa de ce citeam eu acolo... Si parca veceul devenea inconjurat de o adiere nebanuita, de soapte ireale si muzici fermecate. Pana venea mama la usa: Mai fata, nu mai sta atata in baie!
Nu stiu cum, de ce, dar cand stau la taclale cu D sunt cam la fel de prinsa ca atunci cand il citeam pe Ispirescu ore-n sir pe buda. Imi povesteste de rude indepartate, de rude apropiate, de caini, de cuci, de bufnite. Si eu, care de fel sunt atat de indolenta si dezinteresata cam de tot ce se intampla in afara fiintei mele, sunt atenta, si rad, si devin interesata, si pun intrebari, si dau posibile raspunsuri si explicatii.
Asa a fost si in ziua aia de vara. Era chiar vara in care mi-am luat carnetul de conducere. Categoria B. Mi-am spus: Este timpul sa dau o tura cu masina prin oras. Sa-mi mai intru in...mana.
Desigur, acest pas major facut in viata mea a venit dupa mult stres. Bine, scoala de soferi nu mi-a dat multa bataie de cap. Dar probabil ca am dat eu ceva bataie de cap scolii de soferi (sau intructorului, mai corect spus). Nu ca as fi batuta-n cap, dar mai aveam momente mici de teribilism. Cum ar fi sa iau curba cu vreo 80 la ora intr-un audi de ala micutz - respectiv A3. "Mai Camelia, ne-am fi putut rasturna", imi spunea calm, dar cu ochii beliti, domnu intructor. Bine, am mai dat bataie de cap unor prieteni de-ai mei cu carnet. Ii puneam acolo pe scaunul din dreapta - pe fiecare, pe rand, a se intelege - si hai mai baieti sa ma obisnuiesc si eu cu statutul de sofer. Unul imi tragea volanul ca sa nu intru intr-o masina parcata regulamentar, altul statea mereu cu mana pe frana...de mana, primul ma cobora din masina si se urca la volan caci eu nu puteam sa ocolesc o pisica in agonie ce murea in mijlocul strazii goale.
Dar am ajuns la acel punct in care sa-mi iau soarta in piept. Asa ca mi-am luat o fusta scurta de blugi, un tricou mulat. Si, pentru a anula efectul PITZI, mi-am tras niste adidasi in picioare. Cu parul si nasul in vant, cu Titi mirosindu-ma la fund (prost obicei are si cainele asta)am iesit pe poarta cu un aer de cuceritoare. M-am suit in masinuta verde si m-am dus s-o iau pe D. Ajung la ea, D coboara, se pune in fata si pornim la drum. De precizat, D nu avea si nici nu are carnet.
Teoretic, in falticeni sunt trei intersectii si doua semafoare, rezultand, deci, putine dificultati in trafic. Teoretic....Am ajuns la a doua intersectie mare din oras. M-am oprit la semafor...D imi povestea, de ceva vara, nepot...Eram prinsa de poveste. Coplesita. La fel de coplesita de ce-mi spunea cu patos D, ca atunci cand,la 8-9 ani, adormeam in baie cu Ispirescu-n poala. (nu mai vorbesc buruienos, imi piere inspiratiunea). D vorbea eu ascultam, D vorbea, eu aprobam, D vorbea, eu replicam. Se face verde. dau sa pornesc masina. Se duce in spate. Ce mama naibii? Ma uit speriata in oglinda retrovizoare. Ridic iar, usor, usor, piciorul de pe ambreiaj. Futu-i, se duce in spate. Ma panichez. In spatele meu se face coloana. Ma crizez. D nu e nici ea calma, habar nu are ce se petrece. Se face iar rosu. Pentru mine e un mister. In panica mea, ma dau jos din masina, cu fustita mea scurta, ma intorc cu o fata desfigurata la ala din masina din spatele meu, si ma miorlaiesc: nu stiu domne ce se petrece. Scoate omul capu pe geam: E marsarier, tu proasta ce esti (a se citi in stil moldo). Atunci o panza a alunecat de pe creierul meu. Cum de nu mi-am dat seama? Povestea lui D m-a acaparat atat de mult, incat, la semafor, in loc sa bag viteza intai, am bagat marsarier. Nu imi aminteam cum, de ce, cand am facut asta. Dar neatentia mea a fost la cote maxime.
Morala:
1. Nu mi-am luat bataie, pentru ca aveam fusta scurta.
2. Nu conduceti doar d-vostra cu D in dreapta. Va suceste mintile :)
3. Trebuie sa aveti simtul schimbatorului.
4. Daca unul va spune in trafic " tu, proasta ce esti", spuneti in gand "@$%^&((&$#@$#()+_)@#$$%?>>". Daca nici asa nu va calmati, deschideti geamul. Scoateti mana pe geam. Si faceti: pa pa, 'te dracu.
duminică, iulie 26, 2009
doi dinti din fata....
Cam cu 10 ani in urma....a aparut printre pustime moda MIRC-ului. Prima forma de comunicare virtuala pe care noi, copiii din Falticeni, am descoperit-o. Ne-a coplesit, era atat de strasnic sa comunici cu oameni de la mama dracului. Asa ca, eu, D, K mergeam dupa ore, in weekend, cand apucam, la Internet. Si ce daca muream asfixiate de fumalaul de acolo? Si ce daca mergea ca dracu conexiunea? Cu banutii-n buzunar, entuziaste, ne aruncam cu atata patima in spatiul ala plin de fum si plin de alti copii ca noi si ramaneam pe scaun ore intregi....si socializam, si descopeream.
Intr-o zi, ca oricare alta, zaceam cu prietenele mele in Internetu lu Pohoata. Toate trei ne conversam acolo, prinse, nici nu respiram. Eu mi-am dat plina intalnire "chioara" cu un baiat. Invata la Textil - un liceu de la noi din targ. Am avut o conversatie normala cu baiatul, nu mi-a dat impresia ca e retardat. Cu inima batand puternic, m-am dus....spre piata de marmura, unde noi, Falticinenii, ne dam de obicei intalnire. Il vad din departare. Banuiesc ca el este. Imbracat in negru, inaltut, ochelari de soare pe nas, un fel de matrix "rilaudid". Ma apropii de baiat, si imi dau seama ca imi place. E curatel, pare bine proportionat, niciun handicap vizibil. Ajung cam, la 20cm de el, si intind mana. Buna, sunt Camelia. Buna, sunt Icsulescu...Incep sa tremur. Ochiul drept mi se zbate. Nu avea niciun dinte in partea de sus. Sunt foarte sensibila cand vine vorba de dinti. Am fost obligata de catre mama mea sa beau lapte zilnic, de doua ori pe zi. Dimineata si seara. Iar eu uram laptele. Cu sau fara cacao, era tot un drac. Un chin care a durat ani de zile. Mai ales cand mai prindeam cate un caimac din ala alunecos. Si se incolacea pe limba si apoi mergea cu greu pe gat. Si dupa toata tarasenia aia cu laptele, Icsulescu statea in fata mea, ranjind fara vreo jena, aratandu-mi..ce nu are de fapt. "Am pregatire la matematica. Am plecat". M-am invartit pe un calcai, si pe-aici ti-e drumu. Fara remuscari, fara sa ma gandesc la cum s-ar simti omul ala.
Mi-am spus ca nu-mi voi mai da vreodata intalniri "chioare".
Am avut o colega.....aceeasi colega de 12 ani de zile. Nu-mi placea in mod deosebit. Era buna la invatatura si era o concurenta permanenta intre noi. Ne-am mai certat, ne-am mai impacat. Avea o voce frumoasa si ochi albastri, pe care ii invidiam.
A venit vremea adolescentei. Scarboasa perioada. In capul ei se instalase o obsesie: e urata la fata. Sunt urata, sunt urata, sunt urata!!!!! Ma teroriza. Auzeam acelasi lucru zi de zi. Si ceea ce era mai grav, cred, e faptul ca nu repeta obsesiv asta pentru ca intr-adevar credea in ideea asta, ci pentru ca avea permanenta nevoie de a auzi lucruri incurajatoare: nu, esti minunata de fapt, nu trebuie sa ai probleme, uite ce ochi frumosi ai etc etc. In una dintre zile am simtit ceva venind din strafundul fiintei mele, ca o fierbanteala. Se numea de fapt sinceritate. Sau cel putin asa credeam. Asa ca atunci cand colega a venit, pentru a mia oara, sa mi se planga, m/am uitat in o0chii ei, am clipit de doua ori: Nu inteleg de ce-ti faci probleme legate de fata. Ai un chip frumos, singura problema e ca ai picioare scurte". Mi-a scos ochii pentru asta mult timp...
Mi-am spus ca nu voi mai avea nicicand astfel de momente de sinceritate.
De ce am inceput cu doua povesti? De fapt ca sa ajung la o a treia. M-am intalnit cu un baiat, l-am cunoscut pe net. Stiu ca fiecare dintre noi isi da la un moment dat inatlnire cu cineva de pe net. E greu sa nu faci asta, acuma, in era tehnologiei. Asa ca nu ma scuz. Ei bine, baiatul a venit...pe motor, echipat. Ca Fat-Frumos pe calul fermecat, zburand ca vantu si ca gandu. Numa ca Fat-Frumis si-a dat casca jos si...mi-a zambit. Doi dinti din fata...ia-i de unde nu-i. Mi-am amintit de episodul ala de aproape acu 10 ani....si a inceput sa mi ze zbata iar ochiul stang, apoi cel drept, apoi amandoi.Era ciudat totusi ca, lasand la o parte cei doi dinti din fata, baiatul era interesant...o combinatie de caracteristici care dadea ca rezultat un om misterios si pe care ai fi vrut sa-l cunosti - un job interesant, un pic tacut, un motor, un tatuaj abstract, pasiune pentru alpinism. Dar cei doi dinti din fata....
La a doua intalnire nu m-am putut abtine. Mi-am regasit sinceritatea aia de o puritate 100%. Siceritatea bruta, nemodelata, care, ca acum cativa ani, imi infierbantea esenta fiintei mele. Si care avea o singura sursa: egoism. Dorinta de a-mi fi mie bine. Asa ca am dat-o, fara sa-mi pese: Auzi, mai baiete, imi placi. Dar am o problema........
Mai e nevoie sa spun ca nu m-a mai sunat nicodata?
Mai e nevoie sa spun ca am avut mustrari de constiinta?
Cred ca nu.
Intr-o zi, ca oricare alta, zaceam cu prietenele mele in Internetu lu Pohoata. Toate trei ne conversam acolo, prinse, nici nu respiram. Eu mi-am dat plina intalnire "chioara" cu un baiat. Invata la Textil - un liceu de la noi din targ. Am avut o conversatie normala cu baiatul, nu mi-a dat impresia ca e retardat. Cu inima batand puternic, m-am dus....spre piata de marmura, unde noi, Falticinenii, ne dam de obicei intalnire. Il vad din departare. Banuiesc ca el este. Imbracat in negru, inaltut, ochelari de soare pe nas, un fel de matrix "rilaudid". Ma apropii de baiat, si imi dau seama ca imi place. E curatel, pare bine proportionat, niciun handicap vizibil. Ajung cam, la 20cm de el, si intind mana. Buna, sunt Camelia. Buna, sunt Icsulescu...Incep sa tremur. Ochiul drept mi se zbate. Nu avea niciun dinte in partea de sus. Sunt foarte sensibila cand vine vorba de dinti. Am fost obligata de catre mama mea sa beau lapte zilnic, de doua ori pe zi. Dimineata si seara. Iar eu uram laptele. Cu sau fara cacao, era tot un drac. Un chin care a durat ani de zile. Mai ales cand mai prindeam cate un caimac din ala alunecos. Si se incolacea pe limba si apoi mergea cu greu pe gat. Si dupa toata tarasenia aia cu laptele, Icsulescu statea in fata mea, ranjind fara vreo jena, aratandu-mi..ce nu are de fapt. "Am pregatire la matematica. Am plecat". M-am invartit pe un calcai, si pe-aici ti-e drumu. Fara remuscari, fara sa ma gandesc la cum s-ar simti omul ala.
Mi-am spus ca nu-mi voi mai da vreodata intalniri "chioare".
Am avut o colega.....aceeasi colega de 12 ani de zile. Nu-mi placea in mod deosebit. Era buna la invatatura si era o concurenta permanenta intre noi. Ne-am mai certat, ne-am mai impacat. Avea o voce frumoasa si ochi albastri, pe care ii invidiam.
A venit vremea adolescentei. Scarboasa perioada. In capul ei se instalase o obsesie: e urata la fata. Sunt urata, sunt urata, sunt urata!!!!! Ma teroriza. Auzeam acelasi lucru zi de zi. Si ceea ce era mai grav, cred, e faptul ca nu repeta obsesiv asta pentru ca intr-adevar credea in ideea asta, ci pentru ca avea permanenta nevoie de a auzi lucruri incurajatoare: nu, esti minunata de fapt, nu trebuie sa ai probleme, uite ce ochi frumosi ai etc etc. In una dintre zile am simtit ceva venind din strafundul fiintei mele, ca o fierbanteala. Se numea de fapt sinceritate. Sau cel putin asa credeam. Asa ca atunci cand colega a venit, pentru a mia oara, sa mi se planga, m/am uitat in o0chii ei, am clipit de doua ori: Nu inteleg de ce-ti faci probleme legate de fata. Ai un chip frumos, singura problema e ca ai picioare scurte". Mi-a scos ochii pentru asta mult timp...
Mi-am spus ca nu voi mai avea nicicand astfel de momente de sinceritate.
De ce am inceput cu doua povesti? De fapt ca sa ajung la o a treia. M-am intalnit cu un baiat, l-am cunoscut pe net. Stiu ca fiecare dintre noi isi da la un moment dat inatlnire cu cineva de pe net. E greu sa nu faci asta, acuma, in era tehnologiei. Asa ca nu ma scuz. Ei bine, baiatul a venit...pe motor, echipat. Ca Fat-Frumos pe calul fermecat, zburand ca vantu si ca gandu. Numa ca Fat-Frumis si-a dat casca jos si...mi-a zambit. Doi dinti din fata...ia-i de unde nu-i. Mi-am amintit de episodul ala de aproape acu 10 ani....si a inceput sa mi ze zbata iar ochiul stang, apoi cel drept, apoi amandoi.Era ciudat totusi ca, lasand la o parte cei doi dinti din fata, baiatul era interesant...o combinatie de caracteristici care dadea ca rezultat un om misterios si pe care ai fi vrut sa-l cunosti - un job interesant, un pic tacut, un motor, un tatuaj abstract, pasiune pentru alpinism. Dar cei doi dinti din fata....
La a doua intalnire nu m-am putut abtine. Mi-am regasit sinceritatea aia de o puritate 100%. Siceritatea bruta, nemodelata, care, ca acum cativa ani, imi infierbantea esenta fiintei mele. Si care avea o singura sursa: egoism. Dorinta de a-mi fi mie bine. Asa ca am dat-o, fara sa-mi pese: Auzi, mai baiete, imi placi. Dar am o problema........
Mai e nevoie sa spun ca nu m-a mai sunat nicodata?
Mai e nevoie sa spun ca am avut mustrari de constiinta?
Cred ca nu.
miercuri, iulie 22, 2009
Vara asta imi place sa....
....Ei bine, fiind un om echilibrat, sper eu, nu ma rezum doar la a vedea partea goala a paharului.
Asa ca...fara sa mai folosesc cuvinte buruienoase de data asta, zic si eu...
IMI PLACE ca am inceput sa alerg cu Corne seara, in Tineretului. Piticot si Dintisor in actiune! Dupa estimarile noastre, maine dam gata o tura de lac, fara oprire.
IMI PLACE sa stau tolanita la 3 mese (alias Little Bar de pe Smardan). Dar e o conditie: acolo merg doar cu prieteni, acolo e de vorbit, de dezbatut, de ras. Mai ales ca Alex si Cristina sunt sarea si piperul locului. E baruletul lor, dar ei servesc la mese, iti povestesc, te sfatuiesc, iti mai aduc o bere, inca o gluma, inca o informatie, inca un sfat. Apoi nota. Pana data viitoare...
IMI PLACE ca ne-am gasit casa....in doua zile, in vara asta. De fapt am mult randament cand e cald afara. Asa ca, in prima zi am avut 4 vizionari. In a doua, am avut trei vizonari. Ce cautam? Apartament de 3 camere, decomandat, pana in 400 de euro, termopane, aer conditionat....Nu suntem pretentioase. Asa ca la 6 o'clock am vazut unu in Nicolae Grigorescu, la 7 am fost sa-l vedem pe cel din Iancului, la 8 am ajuns, cu un pic de intarziere , la cel din BrancoveanuL. Care a fost si ...alesul.
IMI PLACE vara asta pentru ca am luat o decizie: voi invata franceza. Eu sunt un anti talent dovedit la limbi straine. Dar, ce conteaza? Je veux apprender la francaise (am scris fara sa ma uit in dictionar).
IMI PLACE vara asta pentru ca ma simt independenta si autonoma, pentru ca sunt mai bronzata decat vara trecuta.
Si da, vara asta IMI PLACE Bucurestiul. Da, da, Bucurestiul, pentru ca aici eu am putut sa-mi fac o viata doar a mea, trasata doar de mine. Pentru ca aici si acum fac ce vreau.
Asa ca...fara sa mai folosesc cuvinte buruienoase de data asta, zic si eu...
IMI PLACE ca am inceput sa alerg cu Corne seara, in Tineretului. Piticot si Dintisor in actiune! Dupa estimarile noastre, maine dam gata o tura de lac, fara oprire.
IMI PLACE sa stau tolanita la 3 mese (alias Little Bar de pe Smardan). Dar e o conditie: acolo merg doar cu prieteni, acolo e de vorbit, de dezbatut, de ras. Mai ales ca Alex si Cristina sunt sarea si piperul locului. E baruletul lor, dar ei servesc la mese, iti povestesc, te sfatuiesc, iti mai aduc o bere, inca o gluma, inca o informatie, inca un sfat. Apoi nota. Pana data viitoare...
IMI PLACE ca ne-am gasit casa....in doua zile, in vara asta. De fapt am mult randament cand e cald afara. Asa ca, in prima zi am avut 4 vizionari. In a doua, am avut trei vizonari. Ce cautam? Apartament de 3 camere, decomandat, pana in 400 de euro, termopane, aer conditionat....Nu suntem pretentioase. Asa ca la 6 o'clock am vazut unu in Nicolae Grigorescu, la 7 am fost sa-l vedem pe cel din Iancului, la 8 am ajuns, cu un pic de intarziere , la cel din BrancoveanuL. Care a fost si ...alesul.
IMI PLACE vara asta pentru ca am luat o decizie: voi invata franceza. Eu sunt un anti talent dovedit la limbi straine. Dar, ce conteaza? Je veux apprender la francaise (am scris fara sa ma uit in dictionar).
IMI PLACE vara asta pentru ca ma simt independenta si autonoma, pentru ca sunt mai bronzata decat vara trecuta.
Si da, vara asta IMI PLACE Bucurestiul. Da, da, Bucurestiul, pentru ca aici eu am putut sa-mi fac o viata doar a mea, trasata doar de mine. Pentru ca aici si acum fac ce vreau.
miercuri, iulie 15, 2009
Vara asta nu-mi place sa....
1. ...vad fete plimbandu-se foarte relaxat, pe canicula, cu cizme in picioare. Sunt un om care iubeste tot ceea ce inseamna comod. Care nu ma face sa transpir, sa inaintez greu, sa gafai. Ma rog, singurul element care de obicei imi cam limiteaza libertatea de miscare sunt gentoaiele in care nu-mi gasesc niciodata nimic.
Revenind la aceste cizme extrem de in voga vara....mi se pare un paradox al dracului. Unele inteleg, au gauri gaurele, mai adie o briza printre degetete. Dar sunt acele cizme care.....cand le vad, imi dau senzatii ciudate. Empatia nu este tocmai calitatea mea, dar in momentul in care vizualizez cizme in picioarele duduilor, ma gandesc astfel:
- cu siguranta piciorul transpira. Mult, foarte mult. Bate soarele, e asa o cloceala inauntru. Ma intreb: cizmele astea nu sunt purtate o sigura data si pe urma gata, aruncate sau imediat spalate. Adica poti sa le bagi asa masive in masina de spalat? Desigur, te mai dai cu pudra de talc ca asa tii piciorul uscat, sau cu vreo solutie pentru picioare. dar sa fim seriosi, intr-o zi caniculara, te dai cu un tub de Rexona si tot cujrg ape ape (nu, demult nu mai cred in reclamele alea cu o imitoatie de eroina Tomb Rider care bate, fuge, fute si la sfarsitul zilei miroase a panselutza la axile). Intorcandu-ma la cizme.....le porti o dupa-amiaza, chiar si seara, stai cu stoicism in ele. Iesi la o intalnire, ajungi in camera baiatului....si....Si ce se intampla daca te descalti? Empatia mea se termina aici.
- se fac si bilute de alea negre intre degete? probabil ca da.
2. vad pui beliti. Nu inteleg baietii care se epileaza in anumite zone. Si aici ma refer la picioare si la brate. Unde dracu a disparut masculinitatea? De sa te transformi intr-o femeie? Barbatul are par. Femeia...si ea are par, dar din anumite motive trebuie sa-l dea jos. Asta este, ne-am conformat. Ultima oara cand am fost la plaja, a stat langa mine latit un baiat...total epilat. Era mai epilat ca mine. Sau ca oricare dintre fetele/femeile de pe plaja aia. Era ca un pui belit de pene si puf. Pentru mine umflatura din pantaloni nu mai exista. Se metamorfozase in muiere. Plus: ce preferi sa vezi? Cosuri rosii pe maini si picioare sau fire de par pe maini si picioare care striga: virilitate, in pula mea!
Pana una alta, sa ma gandesc si la ce-mi place mie vara.......
Revenind la aceste cizme extrem de in voga vara....mi se pare un paradox al dracului. Unele inteleg, au gauri gaurele, mai adie o briza printre degetete. Dar sunt acele cizme care.....cand le vad, imi dau senzatii ciudate. Empatia nu este tocmai calitatea mea, dar in momentul in care vizualizez cizme in picioarele duduilor, ma gandesc astfel:
- cu siguranta piciorul transpira. Mult, foarte mult. Bate soarele, e asa o cloceala inauntru. Ma intreb: cizmele astea nu sunt purtate o sigura data si pe urma gata, aruncate sau imediat spalate. Adica poti sa le bagi asa masive in masina de spalat? Desigur, te mai dai cu pudra de talc ca asa tii piciorul uscat, sau cu vreo solutie pentru picioare. dar sa fim seriosi, intr-o zi caniculara, te dai cu un tub de Rexona si tot cujrg ape ape (nu, demult nu mai cred in reclamele alea cu o imitoatie de eroina Tomb Rider care bate, fuge, fute si la sfarsitul zilei miroase a panselutza la axile). Intorcandu-ma la cizme.....le porti o dupa-amiaza, chiar si seara, stai cu stoicism in ele. Iesi la o intalnire, ajungi in camera baiatului....si....Si ce se intampla daca te descalti? Empatia mea se termina aici.
- se fac si bilute de alea negre intre degete? probabil ca da.
2. vad pui beliti. Nu inteleg baietii care se epileaza in anumite zone. Si aici ma refer la picioare si la brate. Unde dracu a disparut masculinitatea? De sa te transformi intr-o femeie? Barbatul are par. Femeia...si ea are par, dar din anumite motive trebuie sa-l dea jos. Asta este, ne-am conformat. Ultima oara cand am fost la plaja, a stat langa mine latit un baiat...total epilat. Era mai epilat ca mine. Sau ca oricare dintre fetele/femeile de pe plaja aia. Era ca un pui belit de pene si puf. Pentru mine umflatura din pantaloni nu mai exista. Se metamorfozase in muiere. Plus: ce preferi sa vezi? Cosuri rosii pe maini si picioare sau fire de par pe maini si picioare care striga: virilitate, in pula mea!
Pana una alta, sa ma gandesc si la ce-mi place mie vara.......
greseli
Pentru ca sunt o grabita, si pentru ca nu am rabdarea necesara sa-mi recitesc balivernele, fac mici greseli. Da nu asta e important, i se intampla frecvent oricarui pui de "jeniu". Cand imi vine, corectez. Cand nu-mi vine, nu corectez.
In casa mea fac ce vreau.
In casa mea fac ce vreau.
marți, iulie 14, 2009
In drum spre.....
...spre orice, cu masina, ma apuca panica. Cand soferul - pentru ca eu am renuntat la sofat, pentru moment - apasa mai tare pe acceleratie, mi se scoala parul de pe maini. De fapt ma enervez si-mi vine sa-i dau pumni in gura si sa-l injur incontinuu o ora si 45 de minute.
Pai si cum dracu sa nu ai bufeuri mai rau ca o femeie la menopauza daca atunci cand mergi cu X si prietenele tale la mare se petrece evenimentu? Masinile merg in coloana, pentru ca toti fug sa se tranteasca in nisip. Tu dormi cu K in spate, pentru ca asta se petrece cu organismul vostru cand mergeti la drum lung: amorteste. Creierul nu mai functineaza, ochii se inchid si somnul e in toi. La un moment dat te trezesti brusc pentru ca vii cu gura in scaunul din fata. Dai cu mana si vezi ca e sange. Te uiti speriat la K, care deja are si ea un cucui, si o intrebi de 10 ori: mi-a sarit vreun dinte din gura? Nu. Mi-a sarit vreun dinte? Nu. Mi-a sarit un dinte? NU, hai afara din masina. Un pic de sange de la buza taiata in proprii dinti, un cucui si o durere de gat. Si toate astea desi soferul conducea regulamentar, cu 40 la ora. Unu a pus frana brusca, ala din spatele tau a intrat in ala care a pus frana brusca si masina cu voi cu tot a intrat cu bara sub masina care s-a trantit de masina care a pus frana brusca.
v-ati adunat toti langa masina, vorbind intruna, mirandu-va. Soferul e foarte suparat, n-are asigurare, nu stie cum sa scoata masina sa care practic a intrat cu bara sub cea din fata. Sunt lipite, ca doi caini dupa ce si-o trag si raman acolo uniti.
Iar lucrurile iau o intorsura si mai...imputita. Cand tu, cu gura deschisa, ochii palizi, nelamurit, calci apasat intr-o minune de rahat lasat de vreo entitate necunoscuta la marginea soselei. Si vorba aia: rahatul rascolit pute rau.
Incep discutiile. Ca au venit si oamenii din celelalte doua masini care ramasesera mai in urma. Dezbateri, pareri....langa masina cu probleme. Pe capota careia s-au urcat mai multi pentru a o scoate de sub cea din fata. Au reusit s-o scoata pana la urma masculii cocotati pe capota. Reincep discutiile. Care sunt intrerupte de mirosul rahatului rascolit. Toata gasca se muta in unison la vreo doi metri de masina. Si de sursa izului. Iar se intetesc discutiile. Incet incet oamenii ajung tot langa masina - ca la urma urmei ala e subiectu principal. Politia e pe acolo, soferul e stresat ca n-are asigurare. Nu-i merge cu politzaii. Iar vine mirosul. Iar se dau oamenii de acolo, dupa ce striga nemultumiti "domne, da nu mai pot!". Nu scapa nimeni nicicum. Vine si vehiculul care va tracta masina "ranita". Va inghesuiti cum puteti in doua masini si o luati din loc.
Mergeti la mare.....
Pai si cum dracu sa nu ai bufeuri mai rau ca o femeie la menopauza daca atunci cand mergi cu X si prietenele tale la mare se petrece evenimentu? Masinile merg in coloana, pentru ca toti fug sa se tranteasca in nisip. Tu dormi cu K in spate, pentru ca asta se petrece cu organismul vostru cand mergeti la drum lung: amorteste. Creierul nu mai functineaza, ochii se inchid si somnul e in toi. La un moment dat te trezesti brusc pentru ca vii cu gura in scaunul din fata. Dai cu mana si vezi ca e sange. Te uiti speriat la K, care deja are si ea un cucui, si o intrebi de 10 ori: mi-a sarit vreun dinte din gura? Nu. Mi-a sarit vreun dinte? Nu. Mi-a sarit un dinte? NU, hai afara din masina. Un pic de sange de la buza taiata in proprii dinti, un cucui si o durere de gat. Si toate astea desi soferul conducea regulamentar, cu 40 la ora. Unu a pus frana brusca, ala din spatele tau a intrat in ala care a pus frana brusca si masina cu voi cu tot a intrat cu bara sub masina care s-a trantit de masina care a pus frana brusca.
v-ati adunat toti langa masina, vorbind intruna, mirandu-va. Soferul e foarte suparat, n-are asigurare, nu stie cum sa scoata masina sa care practic a intrat cu bara sub cea din fata. Sunt lipite, ca doi caini dupa ce si-o trag si raman acolo uniti.
Iar lucrurile iau o intorsura si mai...imputita. Cand tu, cu gura deschisa, ochii palizi, nelamurit, calci apasat intr-o minune de rahat lasat de vreo entitate necunoscuta la marginea soselei. Si vorba aia: rahatul rascolit pute rau.
Incep discutiile. Ca au venit si oamenii din celelalte doua masini care ramasesera mai in urma. Dezbateri, pareri....langa masina cu probleme. Pe capota careia s-au urcat mai multi pentru a o scoate de sub cea din fata. Au reusit s-o scoata pana la urma masculii cocotati pe capota. Reincep discutiile. Care sunt intrerupte de mirosul rahatului rascolit. Toata gasca se muta in unison la vreo doi metri de masina. Si de sursa izului. Iar se intetesc discutiile. Incet incet oamenii ajung tot langa masina - ca la urma urmei ala e subiectu principal. Politia e pe acolo, soferul e stresat ca n-are asigurare. Nu-i merge cu politzaii. Iar vine mirosul. Iar se dau oamenii de acolo, dupa ce striga nemultumiti "domne, da nu mai pot!". Nu scapa nimeni nicicum. Vine si vehiculul care va tracta masina "ranita". Va inghesuiti cum puteti in doua masini si o luati din loc.
Mergeti la mare.....
sâmbătă, iulie 04, 2009
Byiest Fyest
Acum m-am intors de la festivalul dorit a fi la nivelul celor europene.
Cred ca sunt cam dezamagita.
Am avut abonament doar pentru trei zile, 2, 3 respectiv 4 iulie.
In prima zi: ajung la poarta. Acolo, baietii de la BGS, cu tricourile lor albastre, controlau gentile. In geanta, aveam si eu o umbrela, pentru ca erau nori cam dubiosi plus o sticla de jumate de apa minerala. Nenea de la BGS imi spune: FARA UMBRELA. Fac ochii mari. Da de ce? Ieri s-au scos ochi (ieri fiind ziua zero, la care nu mi-am luat bilet. Nu-s mare fana The Killers). Pai nu voi deschide umbrela, chiar daca ploua cu galeata. dar nu vreau s-o arunc, are valoare sentimentala. (de fapt dadusem multi bani pe ea. Si nu, nu vroiam alta umbrela, imi place culoarea). BGS-ul mi-a explicat oarecum gingas ca nu se poate intra cu umbrela. Eu n-o arunc. Atunci nu intrati la concert, mi-a spus la fel de gingas. Incepuse sa mi se zbata ochiul stang. Nu voiam sa ma supun. Colaga lui BGS, o tipa bruneta, stearsa, dar cu gura mare, m-a luat de brat si m-a dat mai incolo. Blocam circulatie. Bine, las umbrela mea cfrumos colorata langa alte ombrele ale altor oameni la fel de suparati ca mine, probabil
Pasesc de poarta, dau biletu, imi pun aia o bratara pe care nu am putut s-o scot trei zile de la mana.
Am ascultat-o pe Ayo. Imi plac cantecele ei, se simte influenta lu barba'su. Imi place vocea, am dansat un pic, si eu si Cris. Au venit papagalii aia in alb de la Polarkrise 18 - cam slabi pentru gustul meu. Dupa care o ora de metal intens. Ma durea sufletul, imi zburdau creierii, respiram din ce in ce mai greu. Desi au fost vreo 7-8 minute in care doar bateristul s-a dezlantuit. MI-a placut. Iar Moby m-a uns pe suflet. Am stat in primul rand, am cantat, am tipat, am dansat, am aplaudat. Mic, chel, dar te pune pe jar. Bine, nici un suflu genial nu e suficient daca nu ai o negresa cu tzazte mari, par infoiat si voce puternica sau o domnisorica mignona, bruneta, cu gropite in obraji si voce minunata din New York.
Cand am iesit de la festival, gandul imi statea la umbrela: daca nu o gasesc pe a mea, iau si eu una din multime. Adica de ca sa fiu doar eu pagubita? Dar....iata umbrela frumos colorata, fara spite rupte sau material sfasiat. Am luat-o uimita din mormanul de umbrele. La care un alt nene de la BGS: Nu va asteptati nu? Dar uitati ca ati gasit-o. Am plecat zambind. Si cu o multumire oarecum tampa.
A doua zi, vreme buna. Am fost de pe la 5 la festival. Oceana canta si frumos, si danseaza si bine (i-am vazut si chilotii aurii in timpu dansului). Franz Ferdinand au facut atmosfera. Oamenii erau extaziati - mai ales ca vedeam mai mult pusti de clasa a 9-a isterici de fericire. Astfel de pusti ne-au calcat de vreo 5 ori, ne-au dat cu zulufii in gura, un cot in cap. E, da a mers.
Orbital nu-mi plac. Am plecat.
Azi am fost dezamagita la Santana. The Charlatans nu mi-au starnit nicio emotie, nu mi s-a ridicat niciun fir de par de pe mana cand au cantat. Pe Ting Tings i-am ratat ca a plouat. Iar concerul lui Santana nu a fost de vazut, ci doar de ascultat. Nu mi-a placut ca scena n-a fost montata mai sus. Nu prea vedeam mare lucru de atatea capalauri de oameni mai inalti de 1,70. Santana n-a salutat publicul, nu a interactionat mai deloc. Nimic spectaculos in show. Asa ca ne-am dus la bancute si am stat sa-i ascultam muzica. Parca o percepeam mai bine fara stresul ala gen: OF, da-ti capul, nu vad nimic. Of, ma dor picioarele. ETC.
Am luat si o bere.
A, preturile au fost nesimtite pt un festival. O punga rahitica de popcorn: 5 lei. O inghetata ajungea la 15 lei. O punga de chps-uri: tot 5 lei.
Nu mi-a lasat o stare euforica festivalul. Dar totusi il astept pe cel de anul viitor.
Cred ca sunt cam dezamagita.
Am avut abonament doar pentru trei zile, 2, 3 respectiv 4 iulie.
In prima zi: ajung la poarta. Acolo, baietii de la BGS, cu tricourile lor albastre, controlau gentile. In geanta, aveam si eu o umbrela, pentru ca erau nori cam dubiosi plus o sticla de jumate de apa minerala. Nenea de la BGS imi spune: FARA UMBRELA. Fac ochii mari. Da de ce? Ieri s-au scos ochi (ieri fiind ziua zero, la care nu mi-am luat bilet. Nu-s mare fana The Killers). Pai nu voi deschide umbrela, chiar daca ploua cu galeata. dar nu vreau s-o arunc, are valoare sentimentala. (de fapt dadusem multi bani pe ea. Si nu, nu vroiam alta umbrela, imi place culoarea). BGS-ul mi-a explicat oarecum gingas ca nu se poate intra cu umbrela. Eu n-o arunc. Atunci nu intrati la concert, mi-a spus la fel de gingas. Incepuse sa mi se zbata ochiul stang. Nu voiam sa ma supun. Colaga lui BGS, o tipa bruneta, stearsa, dar cu gura mare, m-a luat de brat si m-a dat mai incolo. Blocam circulatie. Bine, las umbrela mea cfrumos colorata langa alte ombrele ale altor oameni la fel de suparati ca mine, probabil
Pasesc de poarta, dau biletu, imi pun aia o bratara pe care nu am putut s-o scot trei zile de la mana.
Am ascultat-o pe Ayo. Imi plac cantecele ei, se simte influenta lu barba'su. Imi place vocea, am dansat un pic, si eu si Cris. Au venit papagalii aia in alb de la Polarkrise 18 - cam slabi pentru gustul meu. Dupa care o ora de metal intens. Ma durea sufletul, imi zburdau creierii, respiram din ce in ce mai greu. Desi au fost vreo 7-8 minute in care doar bateristul s-a dezlantuit. MI-a placut. Iar Moby m-a uns pe suflet. Am stat in primul rand, am cantat, am tipat, am dansat, am aplaudat. Mic, chel, dar te pune pe jar. Bine, nici un suflu genial nu e suficient daca nu ai o negresa cu tzazte mari, par infoiat si voce puternica sau o domnisorica mignona, bruneta, cu gropite in obraji si voce minunata din New York.
Cand am iesit de la festival, gandul imi statea la umbrela: daca nu o gasesc pe a mea, iau si eu una din multime. Adica de ca sa fiu doar eu pagubita? Dar....iata umbrela frumos colorata, fara spite rupte sau material sfasiat. Am luat-o uimita din mormanul de umbrele. La care un alt nene de la BGS: Nu va asteptati nu? Dar uitati ca ati gasit-o. Am plecat zambind. Si cu o multumire oarecum tampa.
A doua zi, vreme buna. Am fost de pe la 5 la festival. Oceana canta si frumos, si danseaza si bine (i-am vazut si chilotii aurii in timpu dansului). Franz Ferdinand au facut atmosfera. Oamenii erau extaziati - mai ales ca vedeam mai mult pusti de clasa a 9-a isterici de fericire. Astfel de pusti ne-au calcat de vreo 5 ori, ne-au dat cu zulufii in gura, un cot in cap. E, da a mers.
Orbital nu-mi plac. Am plecat.
Azi am fost dezamagita la Santana. The Charlatans nu mi-au starnit nicio emotie, nu mi s-a ridicat niciun fir de par de pe mana cand au cantat. Pe Ting Tings i-am ratat ca a plouat. Iar concerul lui Santana nu a fost de vazut, ci doar de ascultat. Nu mi-a placut ca scena n-a fost montata mai sus. Nu prea vedeam mare lucru de atatea capalauri de oameni mai inalti de 1,70. Santana n-a salutat publicul, nu a interactionat mai deloc. Nimic spectaculos in show. Asa ca ne-am dus la bancute si am stat sa-i ascultam muzica. Parca o percepeam mai bine fara stresul ala gen: OF, da-ti capul, nu vad nimic. Of, ma dor picioarele. ETC.
Am luat si o bere.
A, preturile au fost nesimtite pt un festival. O punga rahitica de popcorn: 5 lei. O inghetata ajungea la 15 lei. O punga de chps-uri: tot 5 lei.
Nu mi-a lasat o stare euforica festivalul. Dar totusi il astept pe cel de anul viitor.
blocaj puternic
Dupa un an de zile, am stat la o vorba doua trei cu un fost prieten. Care la un moment dat ma intreaba: si, mai ai cercel in nas?
Da, domne, mai am cercel in nas. Acelasi cercel in nas. Care a devenit asa, o mica piesa din marele joc de puzzle numit VIRGIL. O piersa care se potriveste atat de bine, incat nu se mai dadaea data la o parte.
Adica, mi-am amintit brusc ca in urma cu ceve timp, cand aveam de gand sa imi iau alt "belciug", cum spun rautaciosii, am incercat sa-mi scot cercelul din nas.
NICI o sansa.
Asa ca in seara discutiei cu omul care mi-a amintit de pierce am lasat totul balta si m-am proptit in fata oglinzii. Am apucat problema intre degete si hai sa scot cercelul afara. Trag. Trag. Nu durere, nu nimic. Dar chestiunea reusi sa iasa pana la un punct. De la care nu se mai intampla nimic. Mi s-au dilatat pupilele. Mi-am umflat narile. Am strigat-o pe Corne ca sa-i povestesc ca am o mare problema: nu-mi pot scoate cercelul.
Am incept sa ma plimb prin casa. Am tras aer in piept si m-am proptit iar in fata oglinzii. Ridica capul, ca sa vezi ce se intampla in strafundul nasului. Nu vedeam nimic. Am inceput sa trag iar de cercel. Nimic. La acelasi punct, poac. SE oprea. Era o mare piedica. Ce mama dracului?
Incepusem sa ma panichez. Nu stiu cat e de bine sa ai un corp strain infipt in una din gaurelele tale care sa nu vrea sa mai iasa. Ma si inchipuiam la 80 de ani (eu sunt sigura ca voi trai mult si voi muri de moarte naturala, batranete maxima)cu nepotii in jurul meu, intrebandu-ma: mamaie, da ce e cu mucul ala lipit de nara stanga? E, nepotii bunicii, ce sa fie, e un piercing, mama. Ce e ala piercing? Of, draci de copchii.
Ce e de facut? Am dat drumul la apa calda. Am reglat temperatura, apa sa fie calda, dar sa nu ma friga. Si mi-am pus nasul la jet. Sa mi dilate gaura, poate poate iese dracovenia. Am stat asa vreo cinci minute. Fac o crucita si incerc sa trag. Nimic. Acelasi prag, la aceeasi distanta de aproxinamtiv 2mm, dupa calculele mele mentale.
Repet figura cu apa. 7 minute si 37 de secunde.
Trag de cercel. Aceeasi situatiune incomoda si suparatoare.
Ma mai smiorcaiesc un pic, ma mai plang la Corne care ma trimite la doctor. El sigur o sa stie cum sa rezolve problema. CUM? Luand un patent in mana? Ma enerveaza Corne cu doctoru ei si ma postez iar in fata oglinzii.
Iau aer in piept, strang pumnul drept, iar cu mana stanga trag. Incepe sa ma doara nara. Nu conteaza. Trag. Tre sa iasa, doar nu e lipit cu PICATURA. Inca nu iese. Imi curge o picatura de sudoare de pe frunte. Ma opresc, inspir puternic si repet figura. Dar da, a mers! A iesit!
BUUUUN! Acuma sa-l punem inapoi la locul lui.
Da, domne, mai am cercel in nas. Acelasi cercel in nas. Care a devenit asa, o mica piesa din marele joc de puzzle numit VIRGIL. O piersa care se potriveste atat de bine, incat nu se mai dadaea data la o parte.
Adica, mi-am amintit brusc ca in urma cu ceve timp, cand aveam de gand sa imi iau alt "belciug", cum spun rautaciosii, am incercat sa-mi scot cercelul din nas.
NICI o sansa.
Asa ca in seara discutiei cu omul care mi-a amintit de pierce am lasat totul balta si m-am proptit in fata oglinzii. Am apucat problema intre degete si hai sa scot cercelul afara. Trag. Trag. Nu durere, nu nimic. Dar chestiunea reusi sa iasa pana la un punct. De la care nu se mai intampla nimic. Mi s-au dilatat pupilele. Mi-am umflat narile. Am strigat-o pe Corne ca sa-i povestesc ca am o mare problema: nu-mi pot scoate cercelul.
Am incept sa ma plimb prin casa. Am tras aer in piept si m-am proptit iar in fata oglinzii. Ridica capul, ca sa vezi ce se intampla in strafundul nasului. Nu vedeam nimic. Am inceput sa trag iar de cercel. Nimic. La acelasi punct, poac. SE oprea. Era o mare piedica. Ce mama dracului?
Incepusem sa ma panichez. Nu stiu cat e de bine sa ai un corp strain infipt in una din gaurelele tale care sa nu vrea sa mai iasa. Ma si inchipuiam la 80 de ani (eu sunt sigura ca voi trai mult si voi muri de moarte naturala, batranete maxima)cu nepotii in jurul meu, intrebandu-ma: mamaie, da ce e cu mucul ala lipit de nara stanga? E, nepotii bunicii, ce sa fie, e un piercing, mama. Ce e ala piercing? Of, draci de copchii.
Ce e de facut? Am dat drumul la apa calda. Am reglat temperatura, apa sa fie calda, dar sa nu ma friga. Si mi-am pus nasul la jet. Sa mi dilate gaura, poate poate iese dracovenia. Am stat asa vreo cinci minute. Fac o crucita si incerc sa trag. Nimic. Acelasi prag, la aceeasi distanta de aproxinamtiv 2mm, dupa calculele mele mentale.
Repet figura cu apa. 7 minute si 37 de secunde.
Trag de cercel. Aceeasi situatiune incomoda si suparatoare.
Ma mai smiorcaiesc un pic, ma mai plang la Corne care ma trimite la doctor. El sigur o sa stie cum sa rezolve problema. CUM? Luand un patent in mana? Ma enerveaza Corne cu doctoru ei si ma postez iar in fata oglinzii.
Iau aer in piept, strang pumnul drept, iar cu mana stanga trag. Incepe sa ma doara nara. Nu conteaza. Trag. Tre sa iasa, doar nu e lipit cu PICATURA. Inca nu iese. Imi curge o picatura de sudoare de pe frunte. Ma opresc, inspir puternic si repet figura. Dar da, a mers! A iesit!
BUUUUN! Acuma sa-l punem inapoi la locul lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
